Libertatea religioasă din nou ameninţată în lume: astfel Papa la Academia Pontificală
pentru Ştiinţe Sociale
(RV – 4 mai 2011) „Autentica liberate religioasă va permite persoanei umane să se
realizeze deplin şi în acest mod să contribuie la binele comun al societăţii”. Astfel
subliniază Benedict al XVI-lea în mesajul trimis Adunării plenare a Academiei Pontificale
a Ştiinţelor Sociale, reunită pentru cinci zile în Vatican, cu tema „Drepturi universale
într-o lume diversificată. Chestiunea libertăţii religioase”. Experţi din diferite
domenii s-au interogat şi au căutat răspunsuri la noile scenarii geopolitice, la noile
provocări ideologice şi culturale şi la riscurile crescute de violări ale libertăţii
religioase. Mai multe amănunte în serviciul realizat de Roberta Gisotti, de la
redacţia noastră centrală:
• „Rădăcinile culturii creştine a Occidentului rămân
profunde”, subliniază încă o dată Benedict al XVI-lea, acea „cultură care a dat viaţă
şi spaţiu libertăţii religioase şi continuă să alimenteze libertatea religioasă şi
libertatea de cult garantată constituţional, de care se bucură multe popoare în prezent”.
Dar
„aceste drepturi fundamentale ale omului sunt din nou sub ameninţarea tendinţelor
şi ideologiilor care ar vrea să împiedice libera expresie religioasă”, avertizează
Papa. „În consecinţă, chestiunea apărării şi promovării dreptului libertăţii religioase
şi libertăţii de cult trebuie să ne trezească interesul şi mai mult în zilele noastre”,
solicită Sfântul Părinte.
„Desigur, fiecare stat are dreptul suveran de a
promulga propria legislaţie şi de a exprima diferite atitudini faţă de religie în
cadrul legislativ. Astfel, există unele state care permit o amplă libertate religioasă
în propria accepţie a termenului, în timp ce alţii o limitează pentru o serie de motive,
inclusă neîncrederea faţă de religia însăşi.
De aceea, „Sfântul Scaun – a
amintit Benedict al XVI-lea – continuă să reclame recunoaşterea dreptului fundamental
la libertate religioasă din partea tuturor Statelor, îndemnându-le la a respecta şi,
dacă este necesar, la a proteja minorităţile religioase care, deşi legate de o credinţă
diferită faţă de cea a majorităţii, aspiră să trăiască alături de concitadinii lor
în mod pacific şi să participe pe deplin la viaţa civilă şi politică a naţiunii, spre
beneficiul tuturor”.