Evangheliarul de la Lorsch aşezat pe racla cu trupul Fericitului Ioan Paul al II-lea

(RV - 1 mai 2011) Racla în care se află rămăşiţele pământeşti ale Fericitului Ioan Paul al II-lea, a fost aşezată în faţa altarului Mărturisirii în bazilica Sfântul Petru, pentru actul de venerare din partea credincioşilor. Deasupra raclei a fost depus preţiosul Evangheliar de la Lorsch - Codex Aureus de la Lorsch, un evangheliar cu miniaturi redactat între 778 şi 820, fiind o capodoperă a miniaturii carolingiene. Este păstrat, o parte la Biblioteca Apostolică Vaticană (Pal.lat 50) şi alta în Biblioteca Batthyáneum, din Alba Iulia, în România.

Evangheliarul de la Lorsch descris astfel în italiană: - Alba Iulia, Biblioteca Batthyáneum, Ms. R.II.1, e Biblioteca Apostolica Vaticana, Pal. lat. 50, sec. IX in., pergam., mm 374 / 370 x 271 ca. (specchio scrittorio: 270 x 180 ca.), ff. I-II, 1-111 (pp. 1-212), I-II + I, 1-124b (+13bis, 124, 124a), I, coll. 2, ll. 30.

Evangheliarul de la Lorsch este un manuscris religios într-o ediţie de lux produs de Şcoala Palatină pentru Abaţia Sf. Nazarius de la Lorsch, unde a fost înregistrat cu denumirea „Evangelium pictum cum auro scriptum habens tabulas eburneas” (Pal. lat. 1877 [«Breviarium librorum sancti Nazarii», sec. IX], f. 1r)].

În prezent Evangheliarul este dezmembrat în două unităţi codicologice, păstrate una la Alba Iulia, Biblioteca Batthyáneum (Ms. R.II.1), alta în Biblioteca Apostolică Vaticană (Pal. lat. 50).

Şi cele două coperte de fildeş care alcătuiesc legătura sunt păstrate în două sedii diferite: cel anterior la Victoria and Albert Museum din Londra (Inv. Nr. 138-1866), iar cel posterior în Biblioteca Vaticană, în Rezerva Depozitului Manuscrise.

Codul se afla încă la Lorsch în 1479 şi a fost împărţit poate deja în acea epocă sau între 1556 şi 1622; prima parte a ajuns la Alba Iulia prin Ignatius Batthyány (1741-1798), episcop al Transilvaniei care l-a achiziţionat de la cardinalul Cristoph von Migazzi (1761-1803), arhiepiscop de Viena; în timp ce a doua parte a ajuns în 1623 în Biblioteca Vaticană de la Heidelberg (unde este atestată prezenţa sa în sec. XVI, împreună cu alte volume ale Bibliotecii Palatine. Facsimilul, realizat în 333 de exemplare în co-ediţie între Faksimile Verlag şi Biblioteca Apostolică Vaticană (Luzern - Città del Vaticano 2000), are calitatea de a recompune cele două unităţi codicologice, restituindu-ne volumul şi legătura aşa cum era în original.

Scris cu litere de aur la sfârşitul secolului al VIII-lea, din porunca lui Carol cel Mare, manuscrisul include cele patru Evanghelii ale Noului Testament…, portrete ale celor patru evanghelişti şi o imagine a lui Isus Cristos cunoscută ca Majestas Domini.


rv/A.Lucaci