Întâi mai, beatificarea lui Ioan Paul al II-lea. Papa Wojtyła către muncitori: sunt unul dintre voi"

(RV - 30 aprilie 2011) Ceremonia beatificării lui Ioan Paul al II-lea are loc în Duminica Divinei Milostiviri, dar duminică 1 mai, este şi Sărbătoarea Muncitorilor. Realităţii muncii, papa Ioan Paul al II-lea, el însuşi fost muncitor, i-a dedicat trei Scrisori enciclice: Laborem Exercens, Sollicitudo rei socialis şi Centesimus Annus şi nenumărate discursuri, unele dintre ele pronunţate vizitând fabrici. Sensibilitatea specială a viitorului Fericit faţă de lumea muncii îşi are rădăcinile în experienţa personală: ca tânăr, de fapt, Krol Wojtyła lucrase într-o carieră de piatră şi apoi într-o fabrică chimică a grupului Solvay. În serviciul lui Alessandro Gisotti, ne întoarcem cu amintirea la data de 9 decembrie 1978, zi a primei întâlniri a lui Ioan Paul al II-lea cu muncitorii, un grup lucrători creştini.

Palatul apostolic din Vatican nu este, desigur, un cadru obişnuit pentru lucrătorii de la Montedison, Alfa Romeo sau Pirelli. Şi cu toate acestea nu se simt stingheri. Îi întâlneşte, de fapt, într-o sâmbătă din luna decembrie, cu ani în urmă, un Papă care cunoaşte truda muncii manuale şi care imediat intră în sintonie cu sentimentele, preocupările şi aspiraţiile acestui grup de lucrători:
• Aşa cum ştiţi, şi eu am fost un muncitor: pentru o scurtă perioadă din viaţa mea, în timpul ultimului conflict mondial, şi eu am făcut o experienţă directă a muncii în fabrică. Cunosc, deci, ce înseamnă angajarea oboselii zilnice în dependenţă de alţii; cunosc şi greutatea şi monotonia; cunosc nevoile muncitorilor şi cerinţele lor juste şi aspiraţiile legitime.

Cu forţa experienţei sale, Ioan Paul al II-lea aminteşte aşadar cât de mult Biserica, „în mijlocul neajunsurilor şi tribulaţiilor istoriei umane” a apărat mereu lucrătorul, „luptându-se pentru urgenţa unei autentice dreptăţi sociale”. Şi adresându-se lucrătorilor creştini, noul Fericit invită „la sfinţirea muncii”:
• Nu totdeauna munca este uşoară, plăcută, satisfăcătoare; uneori poate fi dură, neapreciată, neretribuită bine, ba chiar periculoasă. Trebuie de aceea să amintim că orice muncă este o colaborare cu Dumnezeu pentru a perfecţiona natura creată de el, şi este un serviciu adus fraţilor. Trebuie, deci, să lucrăm cu dragoste şi din dragoste! Atunci vom fi mereu mulţumiţi şi senini, şi, deşi munca oboseşte, se ia crucea împreună cu Isus Cristos şi se suportă oboseala cu curaj.

„Să ştiţi - este asigurarea sa - că Papa vă iubeşte, vă urmăreşte în fabricile şi în atelierele voastre, vă poartă în inimă”. Apoi, în momentul saluturilor finale, Pontiful care a fost muncitor lasă textul scris şi vorbind liber le dezvăluie sentimentele sale acelor muncitori pe care îi simte atât de aproape de inima sa:
• Vreau să închei cu obişnuita binecuvântare apostolică şi trebuie să spun că astăzi o dau pentru voi cu o emoţie mult mai profundă pentru că sunt, cel puţin istoric, dacă se ia în considerare istoria vieţii mele, unul dintre voi.
Aplauze

Aici serviciul audio: