Papa la audienţa generală: creştinii “înviaţi” schimbă faţa lumii. Salut locuitorilor din Lampedusa: fiţi exemplu de solidaritate

(RV - 27 aprilie 2011) A trăi ca “înviaţi” în mijlocul omenirii pentru a transforma lumea într-un loc mai solidar, oraşele în locuri unde să fie respectată demnitatea fiecăruia. Aceasta este, a spus papa Benedict al XVI-lea, experienţa cea mai profundă pe care creştinii o pot face din sărbătoarea Paştelui. Benedict al XVI-lea a dedicat cateheza sa de la audienţa generală de miercuri în Piaţa Sfântul Petru reflecţiei asupra timpului pascal. La sfârşit, Papa a adresat un salut credincioşilor din insula Lampedusa, din Marea Mediterană, apreciind spiritul lor de solidaritate faţă de imigraţi. Sosit de la reşedinţa pontificală din Castelgandolfo unde se află după slujbele angajante din Săptămâna Sfântă şi sărbătoarea Paştelui. Papa, terminată audienţa, s-a reîntors la reşedinţa de pe malul Lacului Albano.

Nu poate exista Paşti dacă totul rămâne ca mai înainte, înăuntrul şi în jurul unui creştin. Dacă „prospeţimea” şi „bucuria” nu-l transformă pe el şi locurile în care el trăieşte. Este simplul adevăr al celui mai mare mister al credinţei, explicat încă o dată de Benedict al XVI-lea: creştinul, înviat cu Isus, este chemat să se comporte, într-o lume de întunecime, ca „un fiu al luminii”:
• Învierea lui Cristos este debarcarea spre o viaţă nouă ne mai supusă caducităţii timpului, o viaţa scufundată în eternitatea lui Dumnezeu. În învierea lui Isus începe o nouă condiţie de a fi oameni, care luminează şi transformă drumul nostru de fiecare zi şi deschide un viitor, calitativ diferit şi nou pentru întreaga omenire.

Deci , un Paşte trăit în cotidian schimbă calitatea vieţii. Însă, cu condiţia ca creştinii să ştie să trăiască cu adevărat ca „înviaţi din morţi”. Dar cum se procedează pentru a face ca „Paştele să devină ’viaţă’”? Pentru a explica aceasta, Papa a recurs la cuvintele Sfântului Paul. Înainte de toate, a spus, trebuie să ne gândim „la cele de sus, nu la cele ale pământului”:
• La prima vedere, citind acest text, ar putea părea că Apostolul înţelege să favorizeze dispreţuirea realităţilor pământeşti, invitând adică la uitarea acestei lumi de suferinţe, de injustiţii, de păcate, pentru a trăi anticipat într-un paradis ceresc. Gândul la ’cer’ ar fi în atare caz un soi de alienare.

Lucrurile pământului, a afirmat papa Benedict, sunt în primul rând „dorinţa imposibil de potolit după bunuri materiale” şi „egoismul, rădăcina oricărui rău”. A se despuia de aceasta şi a se „îmbrăca cu Cristos” - adică cu sentimente de caritate, de bunătate, de blândeţe potrivit renumitei descrieri a Sfântului Paul - îl face pe un creştin capabil să iradieze lumină în lume. Prin urmare, a observat Papa, a fi creştini este cu totul altceva decât a fi alienaţi:
• Sfântul Paul este deci departe de a-i invita pe creştini, pe fiecare dintre noi, să evadeze din lumea în care Dumnezeu i-a pus. Este adevărat că noi suntem cetăţeni ai unei alte ’cetăţi’, unde se află adevărata noastră patrie, dar drumul spre această ţintă trebuie să-l parcurgem zilnic pe acest pământ (…) Şi aceasta este calea nu numai pentru a ne transforma pe noi înşine, dar pentru a transforma lumea, pentru a da cetăţii pământeşti un chip nou care să favorizeze dezvoltarea omului şi a societăţii după logica solidarităţii, a bunătăţii, în respectul profund al demnităţii proprii a fiecăruia.

Iată Paştele, „trecerea profundă şi totală” ce duce, a asigurat Pontiful, la „o nouă armonie în propria inimă şi în raportul cu ceilalţi şi cu lucrurile:
• Fiecare creştin, la fel ca fiecare comunitate, dacă trăieşte experienţa acestei treceri de înviere, nu poate să nu fie ferment nou în lume, dăruindu-se fără rezerve pentru cauzele cele mai urgente şi mai juste, cum dovedesc mărturiile Sfinţilor în orice epocă şi în orice loc (…) Este îndatorirea şi misiunea noastră: aceea de a face să învie în inima aproapelui speranţa acolo unde este disperare, bucuria unde este tristeţe, viaţa unde este moarte.

La terminarea audienţei generale, Benedict al XVI-lea a adresat printre altele saluturi particulare diaconilor Societăţii lui Isus - adică din rândul călugărilor iezuiţi şi reprezentanţilor Asociaţiei Naţionale Victime ale Azbestului şi Observatorului Naţional Azbest, îndemnându-i să „continue activitatea lor importantă pentru ocrotirea mediului şi sănătăţii publice”. Aplauze îndelungi au însoţit salutul pe care Papa l-a făcut să parvină credincioşilor din Insula Lampedusa din Mediterană, dintotdeauna punct de debarcare a multor imigraţi, cum se întâmplă chiar în ultima vreme în urma revoltelor multor populaţii din Nord Africa.
• Îi încurajez să continue în apreciata lor angajare de solidaritate faţă de fraţii migranţi, care găsesc în insula lor un prim azil de primire; în acelaşi timp, urez ca organele competente să continue acţiunea indispensabilă de tutelare a ordinii sociale în interesul fiecărui cetăţean.

La terminarea audienţei generale, ca de obicei, s-a cântat rugăciunea Tatăl nostru în limba latină, intonată de Papa şi continuată împreună cu credincioşii, aceştia putând urmări textul scris pe verso biletelor de intrare. În final Sfântul Părinte a invocat peste toţi cei prezenţi binecuvântarea apostolică, extinzând-o bucuros şi la cei care pe calea undelor o primesc în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio:

rv/A.Lucaci