Mesajul "Urbi et Orbi" a lui Benedict al XVI-lea la sărbătoarea Paştelui 2011 (text
integral)
(RV - 24 aprilie 2011) În Duminica Paştelui 2011, 24 aprilie, papa Benedict
al XVI-lea a prezidat Sfânta Liturghie solemnă la altarul din faţa bazilicii
vaticane începând de la ora 10.15. Şi anul acesta la altar a fost prezentă, adusă
din Capela Sfântul Laurenţiu de la Sacla Santa străvechea icoană „aheropita” -
în traducere „nefăcută de mână de om” - a Preasfântului Mântuitor. S-a celebrat vechiul
rit „Resurrexit”, de aceea la începutul Liturghiei diaconii au deschis
uşile pentru a arăta icoana Preasfântului Mântuitor adunării credincioşilor şi Sfântului
Părinte. Apoi un diacon a cântat versetul „Surrexit Dominus vere et apparuit Simoni”-
„Domnul a înviat cu adevărat şi s-a arătat lui Simon”, lui Petru. Este străvechiul
rit al întâlnirii lui Cristos cel Înviat cu Petru, şi acum cu succesorul lui
Petru, episcopul Romei. De asemenea, având în vedere că şi anul acesta creştinii
din Orient şi Occident sărbătoresc Paştele la aceeaşi dată, un cor ortodox a cântat
Stihirile Învierii din Liturgia bizantină. Omilia a fost înlocuită cu Mesajul pascal.
La
ora 12 din balconul central al bazilicii vaticane Benedict al XVI-lea asistat de cardinalii
diaconi Jean-Louis Tauran şi Raffaele Farina a pronunţat tradiţionalul Mesaj pascal,
urmat de urările de Paşti în diferite limbi şi de binecuvântarea apostolică „Urbi
et Orbi”, oraşului Roma şi lumii.
Iată textul integral al Mesajului:
“In resurrectione tua, Christe, caeli et terra laetentur – În învierea ta,
o, Cristoase, să se bucure cerurile şi pământul (Lit. Orelor).
Dragi fraţi
şi surori din Roma şi din lumea întreagă!
Dimineaţa Paştelui ne-a readus
vestea străveche şi mereu nouă: Cristos a înviat! Ecoul acestui eveniment, pornit
de la Ierusalim cu douăzeci de veacuri în urmă, continuă să răsune în Biserică, care
poartă vie în inimă credinţa vibrantă a Mariei, Mama lui Isus, credinţa Magdalenei
şi a celorlalte femei, care cele dintâi au văzut mormântul gol, credinţa lui Petru
şi a celorlalţi Apostoli.
Până astăzi - chiar în era noastră de comunicaţii
ultratehnologice - credinţa creştinilor se bazează pe acea vestire, pe mărturia
acelor surori şi fraţi care au văzut mai întâi piatra rostogolită şi mormântul
gol, apoi mesagerii misterioşi care atestau că Isus cel Răstignit înviase; apoi el
însuţi, Învăţătorul şi Domnul, viu şi ‚tangibil, apărut Mariei din Magdala, celor
doi ucenici de la Emaus, în fine la toţi cei unsprezece reuniţi în Cenaclu ( Cf Mc
16,9-14).
Învierea lui Cristos nu este rodul unei speculaţii intelectuale,
al unei experienţe mistice: este un eveniment, care desigur depăşeşte istoria,
dar care se întâmplă într-un moment precis al istoriei şi lasă în ea o amprentă indelebilă.
Lumina care a orbit paznicii puşi să supravegheze mormântul lui Isus a traversat timpul
şi spaţiul. Este o lumină diferită, divină, care a despicat întunericul morţii şi
a purtat în lume strălucirea lui Dumnezeu, splendoarea Adevărului şi a Binelui.
Aşa
cum razele soarelui, primăvara, fac să iasă şi să se deschidă mugurii pe ramurile
arborilor, la fel iradierea care se desprinde din Învierea lui Cristos dă forţă şi
semnificaţie oricărei speranţe umane, oricărei aşteptări, dorinţe, proiect. De aceea,
cosmosul întreg se bucură astăzi, implicat în primăvara omenirii, care se face interpreta
imnului tăcut de laudă al creaţiei. Aleluia pascal, care răsună în Biserica
pelerină în lume, exprimă tresăltarea de bucurie silenţioasă a universului, şi în
primul rând năzuinţa fiecărui suflet omenesc deschis în mod sincer spre Dumnezeu,
mai mult, recunoscător pentru nemărginita sa bunătate, frumuseţe şi adevăr.
„În
învierea ta, o Cristoase, să se bucure cerurile şi pământul”.
La această invitaţie de preamărire, care se înalţă astăzi din inima Bisericii, „cerurile”
răspund pe deplin: cetele îngerilor, ale sfinţilor şi fericiţilor se unesc unanim
în tresăltarea noastră de bucurie. În Cer totul e pace şi veselie. Dar nu este
aşa, pe pământ! Aici, în această lume, aleluiapascal
este încă în contrast cu plânsetele şi strigătele care provin
din atâtea situaţii dureroase: mizerie, foame, boli, războaie, violenţe. Şi totuşi,
tocmai de aceea Cristos a murit şi a înviat! A murit şi din cauza păcatelor noastre
de azi, şi a înviat şi pentru răscumpărarea istoriei noastre de azi. De aceea, acest
mesaj al meu vrea să ajungă la toţi şi, ca anunţ profetic, în primul rând la popoarele
şi comunităţile care suferă o oră de pătimire, pentru ca Cristos Înviat să le deschidă
calea libertăţii, a dreptăţii şi păcii.
Să se poată bucura Pământul care, cel
dintâi, a fost inundat de lumina Celui Înviat. Strălucirea lui Cristos să ajungă
şi la Popoarele din Orientul Mijlociu, pentru ca lumina păcii şi demnităţii umane
să învingă întunecimile divizării, urii şi violenţelor.În Libia diplomaţia
şi dialogul să ia locul armelor şi să favorizeze, în actuala situaţie conflictuală,
accesul ajutoarelor umanitare la cei care suferă consecinţele confruntării. În
ţările din Africa de nord şi in Orientul Mijldociu, toţi credincioşii -
şi în special tinerii - să se străduiască pentru a promova binele comun şi pentru
a construi societăţi, în care sărăcia să fie înfrântă şi orice alegere politică să
fie inspirată de respectul faţă de persoana umană. Celor evacuaţi şi refugiaţi, care
provin din diferite ţări africane şi au fost constrânşi să lase afectele cele mai
dragi să le parvină solidaritatea tuturor; oamenii de bună voinţă să fie luminaţi
să deschidă inima pentru primirea lor, pentru ca în mod solidar şi concertat să se
poată veni în întâmpinarea necesităţilor imperioase ale atâtor fraţi; celor care se
străduiesc în eforturi generoase şi oferă mărturii exemplare în această direcţie să
le parvină încurajarea şi aprecierea noastră.
Să se poată reface convieţuirea
civilă între populaţiile Coastei de Fildeş, unde este urgent să se întreprindă
un drum de reconciliere şi de iertare pentru a îngriji răni profunde provocate de
recentele violenţe. Poată găsi mângâiere şi speranţă pământul Japoniei, în
timp ce înfruntă consecinţele dramatice ale recentului cutremur de pământ, şi ţările
care în lunile trecute au fost încercate de calamităţi naturale care au semănat durere
şi angoasă.
Să se bucurie cerurile şi pământul pentru mărturia celor care suferă
contradicţii, sau de-a dreptul persecuţii pentru propria credinţă în Domnul Isus.
Vestea învierii sale victorioase să reverse în ei curaj şi încredere.
Dragi
fraţi şi surori! Cristos înviat păşeşte înaintea noastră spre noile ceruri şi pământul
nou (Cf Ap 21.1), în care în sfârşit vom trăi toţi ca o singură familie, fii
ai aceluiaşi Tată. El este cu noi până la sfârşitul timpurilor. Să păşim în urma lui,
în această lume rănită, cântând aleluia. În inima noastră se află bucurie
şi durere, pe faţa noastră zâmbete şi lacrimi.Aşa este realitatea noastră
pământească. Dar Cristos a înviat, este viu şi păşeşte împreună cu noi. De
aceea să cântăm şi păşim, credincioşi angajării noastre în această lume, cu privirea
îndreptată spre Cer.