Papa la Liturghia Cinei Domnului în Joia Sfântă: iubirea lui Cristos transformă lumea şi susţine Biserica atacată de Satana

(RV - 22 aprilie 2011) Dăruirea totală a lui Cristos transformă lumea: a afirmat cu tărie Benedict al XVI-lea la Liturghia Cinei Domnului din seara Joii Sfinte în bazilica Sfântul Ioan din Lateran, catedrala Romei, deschizând Triduum-ul Pascal. Papa a vorbit despre atacurile Satanei împotriva Bisericii care îi cerne pe slujitorii săi în văzul lumii întregi, dar Petru, mereu cel convertit este susţinut întotdeauna de mâna Domnului pentru a-i putea întări pe fraţii săi. A vorbit despre locurile goale de la ospăţul de nuntă, neocupate de invitaţi, la care se referă parabola evangelică, devenită însă realitate în multe ţări în care lumea a devenit un popor al incredulităţii şi depărtării de Dumnezeu.

A vorbit şi despre invitaţii care din obişnuinţă se prezintă la ospăţ cu credinţă dar fără haina de nuntă a iubirii faţă de Domnul. În timpul Liturghiei, papa Benedict al spălat picioarele a 12 preoţi din dieceza Romei iar la aducerea darurilor, colecta a fost dedicată victimelor cutremurului de pământ urmat de tsunami din 11 martire în Japonia.

Încredinţarea totală lui Cristos, locul central al Euharistiei, rugăciunea pentru unitatea creştinilor şi invitaţia la convertirea inimii: sunt principalele subiecte în jurul cărora Papa a dezvoltat predica de la Liturghia Cinei Domnului. Plecând de la dăruirea lui Cristos “sub chipul pâinii şi al vinului”, instituirea Sfintei Euharistii capabilă să transforme lumea, Papa a pus accentul pe iubirea lui Dumnezeu „faţă de oameni”, „o iubire în aşteptare”. Isus arde de dorinţa noastră, a remarcat Pontiful, întrebându-se dacă noi răspundem la această iubire sau rămânem distraţi şi indiferenţi.

Papa a vorbit despre refuzul şi dezinteresul omului de azi faţă de Cristos chiar în acele ţări - a spus - cărora el le manifestase apropierea sa specială. Şi privind la o credinţă bazată pe obişnuinţă, fără iubire a reafirmat:
• Împărtăşania euharistică cere credinţă, dar credinţa cere iubire, altminteri este moartă şi ca credinţă.

„Din toate cele patru Evanghelii - a subliniat - ştim că ultima masă a lui Isus înainte de pătimire a fost şi un loc de propovăduire”:
• Isus a propus încă o dată cu insistenţă elementele de bază ale mesajului său: Cuvânt şi Sacrament, mesaj şi dar stau inseparabil împreună. Dar în timpul ultimei cine, Isus în primul rând s-a rugat.

Şi Papa a subliniat locul central al rugăciunii lui Cristos care transformă Patima sa „în ofertă adusă Tatălui pentru oameni”:
•Această transformare a suferinţei sale în iubire posedă o forţă de transformare pentru darurile în care el acum se oferă pe sine. El ni le dă nouă pentru ca noi şi lumea să fim transformaţi. Scopul propriu şi ultim al transformării euharistice este însăşi transformarea noastră în împărtăşirea cu Cristos. Euharistia are ca ţintă omul nou, lumea cea nouă aşa cum ea se poate naşte numai plecând de la Dumnezeu prin lucrarea Slujitorului lui Dumnezeu.

Apoi referindu-se la ruga stăruitoare pe care Isus a repetat-o de patru ori în Rugăciunea sa sacerdotală, a adăugat:
• Ea rămâne continuu rugăciunea sa către Tatăl pentru noi: este rugăciunea pentru unitate. Isus spune explicit că această rugă stăruitoare nu valorează doar pentru ucenicii prezenţi atunci, dar îi are în vedere pe toţi cei care vor crede în el (Cf In 17,20). Cere ca toţi să devină una „aşa cum tu, Tată, eşti în mine şi eu în tine…pentru ca lumea să creadă” (In 17,21).

„Unitatea creştinilor poate exista - a arătat Sfântul Părinte - numai dacă creştinii sunt intim uniţi cu Cristos”:
• Credinţă şi iubire pentru Isus, credinţă în fiinţa sa una cu Tatăl şi deschiderea spre unitatea cu el sunt esenţiale. Această unitate nu este deci un lucru doar interior, mistic. Trebuie să devină vizibilă, atât de vizibilă încât să constituie pentru lume dovada misiunii lui Isus din partea Tatălui.

O rugăciune - a continuat - care are „un sens tainic euharistic”. „O dată cu Euharistia, ia naştere Biserica”. Trupul Domnului îl deschide pe fiecare dincolo de sine, de fiinţa sa. „Euharistia - a precizat Benedict al XVI-lea - este întâlnirea foarte personală cu Domnul şi, totuşi, nu este niciodată doar un act de devoţiune individuală”:
• Euharistia este misterul apropierii intime şi al comuniunii fiecăruia cu Domnul. Şi este în acelaşi timp, uniunea vizibilă între toţi. Euharistia este Sacramentul unităţii. Ea ajunge până în misterul trinitar şi creează în acelaşi timp unitatea vizibilă.

Papa a evidenţiat de asemenea că în fiecare comunitate se află Domnul în mod total:
• El este unul singur în toate comunităţile. De aceea, din Rugăciunea euharistică a Bisericii fac neapărat parte cuvintele: „împreună cu Papa nostru şi cu episcopul nostru”. Aceasta nu este o adăugire exterioară la ceva ce se petrece interior, ci expresie necesară a realităţii euharistice înseşi. Şi îl menţionăm, pe Papa şi pe Episcop pe nume: unitatea este cu totul concretă, are nume. Astfel unitatea devine vizibilă, devine semn pentru lume şi stabileşte pentru noi un criteriu concret.

Apoi invitaţia la a păşi pe urmele lui Petru pentru încredinţarea lui Cristos, convertirii pe făgaşul „acelei nevoi de umilinţă a ucenicului care urmează voinţa Învăţătorului”:
• Astăzi, constatăm cu durere din nou că Satanei i-a fost îngăduit să-i cearnă pe ucenici în mod vizibil înaintea lumii întregi. Şi ştim că Isus se roagă pentru credinţa lui Petru şi a succesorilor săi. Ştim că Petru, care printre apele învolburate ale istoriei se duce înaintea Domnului şi este în pericol să se cufunde, este mereu susţinut de mâna Domnului şi condus pe ape.

Toţi - a subliniat - trebuie mereu din nou să învăţăm a-l accepta pe Dumnezeu şi pe Isus Cristos aşa cum el este, şi nu cum am vrea noi ca să fie. Şi noi ne ascundem în spatele unor pretexte, când apartenenţa la el ne devine prea costisitoare sau prea periculoasă:
• Petru, convertitul, este chemat să întărească pe fraţii săi. Nu este un fapt exterior ca această sarcină să fie încredinţată în cenaclu. Serviciul unităţii are locul său vizibil în celebrarea Sfintei Euharistii.
Dragi prieteni, - a spus - pentru Papa este o mare încurajare a şti că în fiecare celebrare euharistică toţi se roagă pentru el; că rugăciunea noastră se uneşte cu rugăciunea Domnului pentru Petru.

Apoi, rugăciunea către Isus: „Doamne, trezeşte şi în noi dorinţa după tine. Întăreşte-ne în unitatea cu tine şi între noi. Dăruieşte Bisericii tale unitate, pentru ca lumea să creadă.

Aici serviciul audio:

rv/al