Papa la Liturghia Sfinţirii Crismei: nu este de-ajuns să ne numim creştini, ci trebuie şi să fim cu adevărat

(RV - 22 aprilie 2011) Nu trebuie doar să ne chemăm creştini, ci trebuie şi să fim: este îndemnul lui Benedict al XVI-lea adresat în Joia Sfântă la Liturghia de dimineaţă pentru sfinţirea Crismei concelebrată în Bazilica Vaticană cu peste o mie de preoţi, episcopi şi cardinali prezenţi în aceste zile la Roma. Papa s-a oprit în predica sa asupra semnificaţiei uleiurilor sfinte binecuvântate în timpul celebrării euharistice. În continuare, a afirmat cu amărăciune că în Occident creştinii au devenit în mare parte un „popor al incredulităţii şi al depărtării de Dumnezeu”. Pontiful a amintit în fine figura viitorului Fericit, Ioan Paul al II-lea, martor al lui Dumnezeu în timpul nostru.

Joia Sfântă - amintea aceasta papa Benedict la audienţa generală de miercuri, vorbind despre semnificaţia Triduum-ului Pascal - este ziua în care amintim instituirea Euharistiei şi Preoţiei ministeriale. Dimineaţa fiecare comunitate diecezană, reunită în Biserica Catedrală în jurul episcopului, celebrează Liturghia Sfinţirii Crismei, în care sunt binecuvântate Sfânta Crismă, Uleiul catehumenilor şi Uleiul bolnavilor. În aceasta se evidenţiază cum mântuirea transmisă prin semnele sacramentale, provine tocmai din Misterul pascal al lui Cristos. De fapt, noi am fost răscumpăraţi prin moartea şi învierea sa şi, prin intermediul sacramentelor, tragem forţă din acest izvor aducător de mântuire. În timpul Liturghiei sfinţirii Crismei a avut loc şi reînnoirea promisiunilor preoţeşti. La fel ca în lumea întreagă, fiecare preot reînnoieşte angajamentele pe care le-a asumat în ziua Hirotonirii pentru a fi total consacrat lui Cristos în exercitarea slujirii sacre în slujba fraţilor.
Iar miercurea trecută, Pontiful îndemna stăruitor: Să-i însoţim pe preoţii noştri cu rugăciunea noastră.

• Secvenţe muzicale din timpul slujbei.
O predică intensă pentru a medita asupra valorilor uleiurilor sacre, dar mai ales pentru a se întreba ce înseamnă a fi creştini. Papa a amintit că uleiul este simbolul Spiritului Sfânt şi ne aminteşte de Cristos, Unsul Domnului. Deci, a subliniat, creştin vrea să spună „unşi”, persoane care aparţin lui Cristos. Şi cu toate acestea, a avertizat împreună cu Sfântul Ignaţiu de Antiohia, nu ajunge să ne chemăm creştini, dar trebuie şi să fim.
• Să lăsăm ca tocmai aceste uleiuri sacre, care sunt consacrate în această oră, să ne reamintească această îndatorire intrinsecă chiar cuvântului ’creştin’ şi să-l rugăm pe Domnul, pentru ca din ce în ce mai mult nu doar să ne numim, ci şi să fim.

Vorbind despre Oleiul Crismei, uleiul ungerii preoţilor şi a regilor, Papa a subliniat că creştinii „sunt popor preoţesc pentru lume”. Creştinii ar trebui de aceea „să-l facă vizibil pe Dumnezeu înaintea lumii, să-l mărturisească şi să o conducă la el”. O sarcină care nu este „un motiv pentru a se mândri”. Pentru ce?
• Este o chestiune care, deopotrivă, ne procură bucurie şi ne nelinişteşte: suntem cu adevărat sanctuarul lui Dumnezeu în lume şi pentru lume? Deschidem noi oamenilor accesul la Dumnezeu sau mai degrabă îl ascundem? Nu suntem noi poate - popor al lui Dumnezeu - devenit în mare parte un popor al incredulităţii şi depărtării de Dumnezeu?

„Nu este oare adevărat - a continuat - că Occidentul, Ţările centrale ale creştinismului sunt obosite de credinţa lor şi, plictisite de propria istorie şi cultură, nu vor să mai cunoască credinţa în Isus Cristos?” De aici, invocaţia vibrantă a Pontifului:
• Avem motiv de a striga în această oră la Dumnezeu: ’Nu permite ca să devenim un non-popor! Fă ca să te recunoaştem din nou! Într-adevăr, ne-ai uns cu iubirea ta, l-ai pus pe Duhul tău Cel Sfânt peste noi. Fă ca forţa Spiritului tău să devină din nou eficace în noi, pentru ca cu bucurie să mărturisim mesajul tău!

Pe de altă parte, a afirmat, „cu toată ruşinea pentru greşelile noastre, nu trebuie, însă, să uităm că şi astăzi există exemple luminoase de credinţă”, persoane care prin credinţa şi iubirea lor „dau speranţă lumii”:
• Când pe întâi mai anul acesta va fi beatificat papa Ioan Paul al II-lea, ne vom gândi plini de gratitudine la el ca mare martor al lui Dumnezeu şi al lui Isus Cristos în timpul nostru, ca om copleşit de Duhul Sfânt. Împreună cu el ne gândim la marele număr al acelora pe care el i-a beatificat şi canonizat şi care ne dau certitudinea că promisiunea lui Dumnezeu şi sarcina sa şi astăzi nu cad în gol.

Papa a ţinut să reflecteze şi asupra semnificaţiei uleiului catehumenilor, care, a spus, „indică ca un prim mod de a fi atinşi de Cristos şi de Spiritul său”:
• Uleiul catehumenilor ne spune: nu numai oamenii îl caută pe Dumnezeu. Dumnezeu însuşi este în căutarea noastră. Faptul că el însuşi s-a făcut om şi a coborât în abisurile existenţei umane, până în noaptea morţii, ne arată cât de mult Dumnezeu îl iubeşte pe om, creatura sa.

„Dumnezeu - a adăugat Papa - îi iubeşte pe oameni. El vine în întâmpinarea neliniştii inimii noastre”. În acelaşi timp, a afirmat Pontiful, şi noi suntem în drum spre el, pentru a-l iubi mai mult: „În acest sens ar trebui să rămânem mereu catehumeni”. Apoi, papa Benedict s-a oprit la Uleiul pentru Ungerea Bolnavilor, amintind că dacă îndatorirea principală a Bisericii este vestirea Împărăţiei lui Dumnezeu, tocmai acest anunţ trebuie să vindece inima rănită a oamenilor:
• Omul din esenţa sa este o fiinţă în relaţie. Dacă, însă, este perturbată relaţia fundamentală, relaţia cu Dumnezeu, atunci şi tot restul este perturbat. Dacă raportul nostru cu Dumnezeu este perturbat, dacă orientarea fundamentală a fiinţei noastre este greşită, nu putem nici să ne vindecăm cu adevărat în trup şi în suflet.

Cu toate acestea, a adăugat succesorul lui Petru, face parte din misiunea Bisericii şi vindecarea concretă a bolii şi a suferinţei. A mulţumit astfel tuturor celor care se alătură de cei suferinzi, dând astfel mărturie despre bunătatea proprie a lui Dumnezeu:
• Uleiul Ungerii bolnavilor este semn al acestui ulei al bunătăţii inimii, pe care aceste persoane - împreună cu competenţa lor profesională - o poartă celor suferinzi. Fără a vorbi despre Cristos, îl manifestă.

Aici serviciul audio:

rv/al