2011-04-13 15:50:11

Sfinţii, cea mai frumoasă apologie a creştinismului şi semn despre unde se află adevărul: Benedict al XVI-lea la cateheza audienţei generale de miercuri


RV 13 apr 2011. "Sfinţenia nu constă în a realiza fapte extraordinare ci în a fi uniţi cu Cristos, a trăi misterul său, a ne însuşi atitudinile, gândurile şi comportamentele sale": a afirmat Benedict al XVI-lea la cateheza audienţei generale de miercuri, în Piaţa Sfântul Petru, vorbind despre sfinţenia vieţii de creştin. Prin această cateheză, Papa a încheiat seria de medalioane dedicate sfinţilor Bisericii. "Sfinţii diferă mult unii de alţii" şi între ei sunt "şi sfinţi simpli, adică oamenii cu suflet bun pe care-i văd în viaţa mea, care nu vor fi canonizaţi niciodată, sunt persoane normale, pentru a spune astfel, fără forme de eroism vizibil dar în bunătatea lor de fiecare zi văd adevărul credinţei. Această bunătate la care au ajuns în credinţa Bisericii este pentru mine, a afirmat Pontiful, cea mai sigură apologie a creştinismului şi semn despre unde se află adevărul".
• "Dragi fraţi şi surori, la audienţele generale din ultimii ani ne-au însoţit figurile atâtor Sfinţi şi Sfinte. Am învăţat să-i cunoaştem mai îndeaproape şi să înţelegem că toată istoria Bisericii este marcată de aceşti bărbaţi şi femei care prin credinţa, caritatea lor şi viaţa lor au fost adevărate faruri pentru atâtea generaţii, şi pentru noi".

Sfinţii, a reluat Pontiful, manifestă în diferite feluri prezenţa puternică şi transformatoare a Celui Înviat. Au permis ca Cristos să cuprindă atât de mult viaţa lor încât puteau spune împreună cu Sfântul Paul: 'nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine' (Galateni 2,20). Faptul de a le urma exemplul, de a cere mijlocirea lor şi de a intra în comuniune cu ei, "ne uneşte cu Cristos, din care, precum de la Izvor şi Cap, provine tot harul şi toată viaţa aceluiaşi Popor al lui Dumnezeu" (LG 50).
"La încheierea acestui ciclu de cateheze, doresc să vă ofer câteva gânduri despre ce înseamnă sfinţenia. Ce înseamnă a fi sfinţi? Cine este chemat să fie sfânt? Deseori, suntem înclinaţi să credem că sfinţenia este un ţel rezervat pentru câţiva aleşi. Sfântul Paul, în schimb, vorbeşte despre marele plan al lui Dumnezeu şi afirmă: "În el, Cristos, Dumnezeu ne-a ales mai înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinţi şi neprihăniţi înaintea lui în iubire". Şi el vorbeşte despre noi toţi (Efeseni 1,4)".

În centrul planului lui Dumnezeu este Isus Cristos, în care Dumnezeu ne dezvăluie chipul său. În Isus Cristos, Dumnezeul cel viu s-a făcut apropiat, vizibil, poate fi auzit şi atins, pentru ca fiecare să poată primi din plinătatea sa de har şi de adevăr. De aceea, întreaga existenţă creştină cunoaşte o unică lege supremă şi această lege este, de fapt, o persoană: să fii în Isus Cristos.
• "Sfinţenia, plinătatea vieţii creştine, nu constă în a săvârşi fapte extraordinare, ci în a fi uniţi cu Cristos, în a trăi misterele sale, în a ne însuşi atitudinile sale, gândurile sale, comportamentele sale. Măsura sfinţeniei este dată de statura pe care Cristos o ajunge în noi, de măsura în care, prin puterea Duhului Sfânt, modelăm toată viaţa noastră după viaţa sa".

Conciliul Vatican al II-lea, a continuat Sfântul Părinte, ne aminteşte de chemarea universală la sfinţenie, afirmând că nimeni nu este exclus (LG 41): "în diferitele feluri de viaţă şi în diferitele ocupaţii, o unică sfinţenie este trăită de toţi aceia care, mânaţi de Duhul lui Dumnezeu (…) îl urmează pe Cristos cel sărac, smerit şi cu Crucea pe umeri, pentru a se învrednici să fie părtaşi de mărirea Lui". Dar rămâne întrebarea: cum putem străbate calea sfinţeniei, cum putem răspunde la această chemare, pot face acest lucru cu puterile mele?
"Răspunsul este clar: o viaţă sfântă nu este, în principal, rodul efortului nostru, al faptelor noastre, pentru că Dumnezeu - cel de trei ori sfânt (cfr. Is 6,3) – este cel care ne face să fim sfinţi, este lucrarea Duhului său Sfânt care ne însufleţeşte dinlăuntru, este viaţa însăşi a lui Cristos cel Înviat cea care ne este împărtăşită şi care ne transformă. (…) Dar Dumnezeu respectă întotdeauna libertatea noastră şi cere să acceptăm acest dar şi să trăim exigenţele pe care le presupune, cere să ne lăsăm transformaţi de lucrarea Duhului Sfânt, conformând voinţa noastră la voinţa lui Dumnezeu".

Cum putem face ca modul nostru de gândire şi faptele noastre să devină gândire şi faptă cu Cristos şi ale lui Cristos? Care este esenţa sfinţeniei? Încă o dată, răspunsul ne vine din reflecţiile de la Conciliul Vatican al II-lea, în care ni se spune că sfinţenia creştină nu este altceva decât trăirea deplină a iubirii. Dar pentru ca iubirea să crească în suflet şi să aducă roade ca o sămânţă bună, fiecare creştin trebuie să asculte cu plăcere cuvântul lui Dumnezeu şi, cu ajutorul harului, să împlinească prin fapte voinţa sa, să participe frecvent la Sfintele Sacramente, mai ales la celebrarea Sfintei Euharistii, să se roage cu statornicie, să dea dovadă de abnegaţie, să-i slujească activ pe fraţi şi să exerseze virtuţile creştine. Adevăratul ucenic al lui Cristos se distinge prin iubirea sa faţă de Dumnezeu şi de aproapele.

Astfel se înţelege de ce "sfinţii sunt de toate vârstele şi de orice stare de viaţă, sunt chipurile concrete ale fiecărui popor, limbă şi naţiune", diferiţi între ei, dar întotdeauna "oamenii buni pe care-i văd în decursul vieţii", a căror bunătate de fiecare zi, maturizată în credinţa Bisericii catolice, "este pentru mine cea mai sigură apologie a creştinismului şi semn despre unde se află adevărul".

De aici, îndemnul final al Papei:
• "Aş vrea să-i invit pe toţi să fie deschişi la lucrarea Duhului Sfânt, care transformă viaţa noastră, ca să facem şi noi parte din marele mozaic al sfinţeniei pe care Dumnezeu îl compune în istorie, pentru ca chipul lui Cristos să strălucească în plinătatea luminii sale. Să nu ne fie teamă să năzuim spre înalt, spre înălţimile lui Dumnezeu; să nu ne fie teamă că Dumnezeu ne va cere prea mult, dar să ne lăsăm călăuziţi de Cuvântul său în toate faptele de zi cu zi, chiar dacă ne simţim săraci, inadecvaţi, păcătoşi. El este cel care ne transformă după iubirea sa".

Primiţi şi Binecuvântarea Apostolică invocată de Benedict al XVI-lea la încheierea audienţei generale de miercuri, Binecuvântare ce ajunge, în spirit de credinţă, la toţi ascultătorii Radio Vatican.

Aici, serviciul audio: RealAudioMP3








All the contents on this site are copyrighted ©.