Durerea Papei pentru masacrul de la şcoala din Rio de Janeiro în Brazilia: respingeţi
violenţa, este o cale fără viitor
(RV - 9 aprilie 2011) Benedict al XVI-lea plânge cu Brazilia, zguduită încă de
masacrul sălbatec de acum două zile, când un tânăr de 24 de ani a intrat într-o şcoală
din Rio de Janeiro înarmat cu pistoale ucigând 12 elevi, între care 9 fete şi 3 băieţaşi
între 12 şi 14 ani. Papa a trimis o telegramă de condoleanţe Bisericii locale îndemnând
la a respinge violenţa şi a nu ceda sentimentului de răzbunare.
„Copii
lipsiţi de apărare”, îi numeşte astfel Papa în telegrama de condoleanţe. Şi erau aşa,
în faţa nebunului care i-a secerat printr-un tir halucinant cu ţintă fixă. Copii,
băieţi şi fete de maximum 14 ani, stând în băncile unei săli de clasă, gata pentru
o lecţie liniştită de portugheză la ora opt dimineaţa. şi apoi, în câteva secunde,
înmărmuriţi de groază în faţa unui tânăr mai mare care îndreaptă două pistoale spre
ei. Ceea ce s-a petrecut joia trecută într-o şcoală medie din Rio de Janeiro l-a îndurerat
profund pe Benedict al XVI-lea, care într-o telegramă trimisă arhiepiscopului metropolei
braziliene, Orani João Tempesta, se declară „profund consternat din cauza dramaticului
atentat comis împotriva unor copii lipsiţi de apărare”. Asigur, se citeşte în textul
semnat de cardinalul secretar de Stat, solidaritatea şi mângâierea spirituală „familiilor
care au pierdut proprii copii şi întregii comunităţi şcolare cu urările unei grabnice
vindecări a celor răniţi”.
Tocmai unul dintre cel 17 răniţi de asaltator, un
băiat de 13 ani, a decedat în noaptea succesivă în urma leziunilor grave. Episodul
a avut ca teatru Şcoala municipală Tasso da Silveira, în cartierul Realengo, în care
cu o scuză oarecare reuşise să intre Wellington Menezes de Oliveira, acesta este
numele autorului masacrului, cu puţin peste 20 de ani, descris ca un personaj asocial,
care a lăsat o scrisoare confuză cu explicaţiile gestului său. O sută de împuşcături
trase cu sânge rece, până ce reacţia unui poliţist, care l-a rănit, l-a determinat
pe killer să se sinucidă. La primele funeralii a participat o mulţime în lacrimi şi
în stare de şoc; aceeaşi reacţie şi din partea preşedintei Braziliei, Dilma Rousseff,
rămasă tulburată de ştirea celei mai grave tragedii şcolare din ţara sa.
Trei
zile de doliul naţional proclamate de preşedinte, în timp ce poliţia conduce cercetări
pentru a descoperi alte elemente despre această pagină de sânge, ce aminteşte întâmplări
similare petrecute în acele ţări în care - ca Brazilia - vânzarea şi posesia de arme
este liberă. Ex preşedintele Lula da Silva aprobase în 2003 aşa-zisul „Statut pentru
dezarmare”, o lege ce reglementa într-o manieră stringentă comerţul cu arme şi muniţii,
dar referendumul succesiv din 23 octombrie 2005 a respins măsura legislativă cu o
majoritate de 63%. Acest fapt nu a dus la stingerea campaniei care ar vrea un mai
mare control în sector iar masacrul la şcoala din Rio a readus în actualitate urgenţa
problemei.
Tocmai în legătură cu această situaţie pe care o trăieşte Brazilia,
răsună cu o incisivitate şi mai mare cuvintele cu care Benedict al XVI-lea încheie
telegrama. „În faţa acestei tragedii”, spune, invită „toţi locuitorii din Rio să spună
’nu’ violenţei, care reprezintă o cale fără viitor şi să caute să construiască o societate
bazată pe dreptate şi pe respectul celorlalţi, mai ales al celor mai slabi şi lipsiţi
de apărare”. Ultimul apel al Papei este îndreptat spre inimile celor care sunt copleşiţi
de durere: „Pentru ca speranţa - scrie - să nu scadă în această oră de încercare şi
să predomine iertarea şi iubirea asupra urii şi răzbunării”.