"Conciliul Vatican II, busola Celui de-al Treilea Mileniu": dreptul la educaţie

(RV - 5 aprilie 2011) Importanţa educaţiei pentru formarea omului este între temele asupra cărora s-au confruntat părinţii Conciliului Vatican II. Deosebit de important în această privinţă este documentul „Gravissimum educationis”, declaraţia promulgată în data de 28 octombrie 1965.
Să ascultăm comentariul părintelui iezuit Dariusz Kowalczyk, în cea de 22 secvenţă dedicată documentelor Conciliului Vatican II:
• Angajarea Bisericii catolice pe plan educativ este de veacuri amplă şi în cele mai felurite forme. Conciliul a formulat unele principii universale care privesc educaţia. Înainte de toate, declaraţia „Gravissimum educationis” afirmă că „toţi oamenii, indiferent de rasă, condiţie sau vârstă, în baza demnităţii lor de persoane, au dreptul inalienabil la o educaţie pe măsura menirii lor” (n. 1).

Cei dintâi şi principalii educatori sunt părinţii. Familia este deci prima şcoală. Această sarcină educativă ce revine prinţilor trebuie apărată şi sprijinită de întreaga societate. Părinţii catolici sunt cei dintâi care introduc copiii lor în Biserică şi îi educă în cele ale credinţei. De aceea se poate spune că situaţia Bisericii depinde în primul rând de condiţia familiilor catolice.

Conciliul spune clar că „toţi creştinii (…) au dreptul la o educaţie creştină” (n. 2). De aceea subvenţiile publice pe planul educaţiei ar trebui să fie repartizate „de aşa manieră încât părinţii să poată alege şcoala pentru copiii lor în mod într-adevăr liber, după conştiinţă” (n. 6). Deci, repartiţia de fonduri publice pentru şcolile catolice nu este o favoare pentru Biserică, ci recunoaşterea justă a dreptului familiilor de a alege şcoala pe care o doresc pentru copiii lor.

Biserica oferă serviciul său educativ nu numai catolicilor, dar şi necatolicilor, Şi o face fără nici un prozelitism. Conciliul afirmă: „Biserica dă o mare preţuire şi şcolilor catolice care, mai ales pe teritoriul Bisericilor tinere, sunt frecventate şi de elevei necatolici” (n. 9).

Şi trebuie notat şi că părinţii Conciliului îndeamnă stăruitor pe tineri, ca fiind conştienţi de rolul primordial al educatorului, să fie gata să si-l asume cu generozitate, mai ales în zonele în care, din lipsă de profesori, educaţia tineretului este periclitată” (Concluzie).

Aici serviciul audio: