În urmă cu şase ani, moartea lui Ioan Paul al II-lea. Cardinalul Comastri: continuă să îndemne „nu vă fie teamă”

(RV - 2 aprilie 2011) Pe 2 aprilie cu 6 ani în urmă, Ioan Paul al II-lea se întorcea în Casa Tatălui. Actuala aniversare este iluminată de aşteptarea cu bucurie şi emoţie în toată lume, pentru beatificarea Papei Wojtyła, duminică 1 mai, a doua a Paştelui, instituită de el ca Duminica Divinei Milostiviri.
Despre acest binom extraordinar între moarte şi ridicarea la cinstea altarelor a fostului arhiepiscop de Cracovia Karol Wojtyła devenit Ioan Paul al II-lea, să ascultăm interviul realizat de Alessandro Gisotti de la redacţia noastră centrală cu cardinalul Angelo Comastri, vicar al Papei pentru Statul Cetăţii Vaticanului:
• Trebuie să recunoaştem că Poporul lui Dumnezeu, chiar în momentul morţii lui Ioan Paul al II-lea a avut certitudinea că un Sfânt a intrat în cer. De altfel, cardinalul de atunci Joseph Ratzinger, pe 8 aprilie 2005, în timpul funeraliilor solemne în Piaţa Sfântul Petru, a invocat binecuvântarea lui Ioan Paul al II-lea de la fereastra cerului, într-un anume sens considerându-l deja Sfânt. Toţi ne amintim acele mişcătoare cuvinte: „Sfinte Părinte, binecuvântează-ne de la fereastra cerului!”. Cu beatificarea, percepţia poporului lui Dumnezeu este confirmată printr-un act solemn şi oficial al Sfântului Părinte.

Cum e ştiut, în ultimele momente ale vieţii sale pământeşti Ioan Paul al II-lea a zis: „Lăsaţi-mă să plec!”. Cu acest „a pleca”, în acest „a se întoarce” la Tatăl, Karol Wojtyła a rămas însă viu cu noi, poate într-un anume mod chiar mai prezent decât înainte…
• „Lăsaţi-mă să plec” are o semnificaţie precisă: Ioan Paul al II-lea simţea că este deja în pragul Casei Tatălui. Acele cuvinte, acele expresii erau neliniştea inimii, bucuria - aproape - de a grăbi pasul pentru a merge la Isus, prins de mână de Maria. Eu mi-am închipuit în imaginaţia mea de credinţă, în acel moment, sunt sigur că la poarta Cerului era Maria. Maria, la care Ioan Paul al II-lea a privit în mod constant şi cred că Maria l-a îmbrăţişat aşa cum l-a îmbrăţişat în ziua atentatului pentru a-l salva.

“Totus tuus ego sum”: motoul său - Totul sunt al tău” , viaţa, pontificatul lui Ioan Paul al II-lea au fost - sunt - sub semnul Mariei. Această beatificare poate fi interpretată ca un dar al Fecioarei Maria făcut Bisericii, tuturor credincioşilor la începutul lunii mai?
• Desigur, Ioan Paul al II-lea a simţit toată viaţa sa legată de Maria. Motoul episcopal „Totus tuus” - totul al tău, Marie - este expresia spiritualităţii întregii sale vieţi. Dar în special, trebuie să spunem că pontificatul său s-a desfăşurat sub privirea Mariei. Cum să nu ne amintim acea zi de 13 mai 1981? Ziua în care Sfânta Fecioara Maria a apărut prima dată la Fatima, un glonţ traversează prin trupul lui Ioan Paul al II-lea dar nu reuşeşte să-l ucidă. Însuşi Ioan Paul al II-lea a spus: „O mână asasină a tras ca să mă ucidă, dar o mână maternă m-a oprit în pragul morţii”. Nu poate fi altă interpretare. Şi cum să nu ne amintit şi ziua de 25 martie 1984? În acea zi în Pizza Sfântul Petru, în faţa imaginii Sfintei Fecioare Maria de la Fatima adusă în mod special de la Fatima, Papa - îl văd încă şi acum - în genunchi, consacră Rusia Inimii Neprihănite a Mariei; un an mai târziu, în 1985 - ajunge la putere Gorbaciov şi începe „perestroika”, schimbarea Estului, revoluţia Europei.

Ioan Paul al II-lea va fi ridicat la cinstea altarelor de Benedict al XVI-lea. Doi papi, doi slujitori ai Bisericii, doi prieteni, două personalităţi atât de legate între ele. Şi acesta este un aspect deosebit de semnificativ, s-ar putea spune providenţial…
• Cred că este prima dată în istoria Bisericii când un Papă are bucuria de a-l declara Fericit pe predecesorul său. Desigur, va fi o emoţie extraordinară pentru Benedict al XVI-lea, dar va fi şi o siguranţă spirituală! Ioan Paul al II-lea acum, din cer, ocroteşte paşii succesorului său şi îl întăreşte în provocările pe care Biserica trebuie să le înfrunte astăzi. Papa, chiar în primele sale discursuri, a spus: „mi se pare că aud încă glasul său care îmi zice „Nu-ţi fie teamă!”, acel îndemn, acel imperativ pe care Papa l-a adresat lumii întregi, creştinilor răspândiţi în toată lumea. „Nu vă fie frică!”: acum, în mod sigur, din cer, îl spune lui Benedict al XVI-lea în acest moment dramatic al istoriei, în acest moment în care marea istoriei pare dezlănţuită de furtună. Prinşi bine de Isus, sub privirea Mariei, putem traversa toate furtunile istoriei, siguri fiind că putem ajunge la portul lui Dumnezeu.

La aceasta ne încurajează slujitorul lui Dumnezeu, viitorul Fericit Ioan Paul al II-lea cu Psalmul 26/27:
"Domnul este lumina şi mântuirea mea, de cine mă voi teme?
Domnul este ocrotitorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa?"

Să-l ascultăm:

Aici serviciul audio:

rv/al