În urmă cu şase ani, moartea lui Ioan Paul al II-lea. Cardinalul Comastri: continuă
să îndemne „nu vă fie teamă”
(RV - 2 aprilie 2011) Pe 2 aprilie cu 6 ani în urmă, Ioan Paul al II-lea
se întorcea în Casa Tatălui. Actuala aniversare este iluminată de aşteptarea cu
bucurie şi emoţie în toată lume, pentru beatificarea Papei Wojtyła, duminică 1 mai,
a doua a Paştelui, instituită de el ca Duminica Divinei Milostiviri. Despre
acest binom extraordinar între moarte şi ridicarea la
cinstea altarelor a fostului arhiepiscop de Cracovia Karol Wojtyła
devenit Ioan Paul al II-lea, să ascultăm interviul realizat de Alessandro Gisotti
de la redacţia noastră centrală cu cardinalul Angelo Comastri,
vicar al Papei pentru Statul Cetăţii Vaticanului: • Trebuie să recunoaştem
că Poporul lui Dumnezeu, chiar în momentul morţii lui Ioan Paul al II-lea a avut certitudinea
că un Sfânt a intrat în cer. De altfel, cardinalul de atunci Joseph Ratzinger, pe
8 aprilie 2005, în timpul funeraliilor solemne în Piaţa Sfântul Petru, a invocat binecuvântarea
lui Ioan Paul al II-lea de la fereastra cerului, într-un anume sens considerându-l
deja Sfânt. Toţi ne amintim acele mişcătoare cuvinte: „Sfinte Părinte, binecuvântează-ne
de la fereastra cerului!”. Cu beatificarea, percepţia poporului lui Dumnezeu este
confirmată printr-un act solemn şi oficial al Sfântului Părinte.
Cum
e ştiut, în ultimele momente ale vieţii sale pământeşti Ioan Paul al II-lea a zis:
„Lăsaţi-mă să plec!”. Cu acest „a pleca”,
în acest „a se întoarce” la Tatăl, Karol Wojtyła
a rămas însă viu cu noi, poate într-un anume mod chiar mai prezent decât înainte… •
„Lăsaţi-mă să plec” are o semnificaţie precisă: Ioan Paul al II-lea simţea că este
deja în pragul Casei Tatălui. Acele cuvinte, acele expresii erau neliniştea inimii,
bucuria - aproape - de a grăbi pasul pentru a merge la Isus, prins de mână de Maria.
Eu mi-am închipuit în imaginaţia mea de credinţă, în acel moment, sunt sigur că la
poarta Cerului era Maria. Maria, la care Ioan Paul al II-lea a privit în mod constant
şi cred că Maria l-a îmbrăţişat aşa cum l-a îmbrăţişat în ziua atentatului pentru
a-l salva.
“Totus tuus ego sum”: motoul său - Totul sunt
al tău” , viaţa, pontificatul lui Ioan Paul al II-lea
au fost - sunt - sub semnul Mariei. Această beatificare
poate fi interpretată ca un dar al Fecioarei Maria făcut Bisericii,
tuturor credincioşilor la începutul lunii mai? •
Desigur, Ioan Paul al II-lea a simţit toată viaţa sa legată de Maria. Motoul episcopal
„Totus tuus” - totul al tău, Marie - este expresia spiritualităţii întregii sale vieţi.
Dar în special, trebuie să spunem că pontificatul său s-a desfăşurat sub privirea
Mariei. Cum să nu ne amintim acea zi de 13 mai 1981? Ziua în care Sfânta Fecioara
Maria a apărut prima dată la Fatima, un glonţ traversează prin trupul lui Ioan Paul
al II-lea dar nu reuşeşte să-l ucidă. Însuşi Ioan Paul al II-lea a spus: „O mână
asasină a tras ca să mă ucidă, dar o mână maternă m-a oprit în pragul morţii”. Nu
poate fi altă interpretare. Şi cum să nu ne amintit şi ziua de 25 martie 1984? În
acea zi în Pizza Sfântul Petru, în faţa imaginii Sfintei Fecioare Maria de la Fatima
adusă în mod special de la Fatima, Papa - îl văd încă şi acum - în genunchi, consacră
Rusia Inimii Neprihănite a Mariei; un an mai târziu, în 1985 - ajunge la putere Gorbaciov
şi începe „perestroika”, schimbarea Estului, revoluţia Europei.
Ioan
Paul al II-lea va fi ridicat la cinstea altarelor de Benedict al XVI-lea. Doi papi,
doi slujitori ai Bisericii, doi prieteni, două personalităţi atât de
legate între ele. Şi acesta este un aspect deosebit de
semnificativ, s-ar putea spune providenţial… •
Cred că este prima dată în istoria Bisericii când un Papă are bucuria de a-l declara
Fericit pe predecesorul său. Desigur, va fi o emoţie extraordinară pentru Benedict
al XVI-lea, dar va fi şi o siguranţă spirituală! Ioan Paul al II-lea acum, din cer,
ocroteşte paşii succesorului său şi îl întăreşte în provocările pe care Biserica trebuie
să le înfrunte astăzi. Papa, chiar în primele sale discursuri, a spus: „mi se pare
că aud încă glasul său care îmi zice „Nu-ţi fie teamă!”, acel îndemn, acel imperativ
pe care Papa l-a adresat lumii întregi, creştinilor răspândiţi în toată lumea. „Nu
vă fie frică!”: acum, în mod sigur, din cer, îl spune lui Benedict al XVI-lea în acest
moment dramatic al istoriei, în acest moment în care marea istoriei pare dezlănţuită
de furtună. Prinşi bine de Isus, sub privirea Mariei, putem traversa toate furtunile
istoriei, siguri fiind că putem ajunge la portul lui Dumnezeu.
La aceasta ne
încurajează slujitorul lui Dumnezeu, viitorul Fericit Ioan Paul al II-lea cu Psalmul
26/27: "Domnul este lumina şi mântuirea mea, de cine mă voi teme? Domnul este
ocrotitorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa?"