Sânge vărsat pentru toţi: editorialul părintelui Lombardi la rubrica "Octava Dies"
(RV - 2 aprilie 2011) Acest timp al Postului Mare este marcat în mod special de
durere: Coasta de Fildeş, Libia şi multe alte ţări şi situaţii care arată o omenire
suferindă, călcată în picioare, terorizată. Este drumul pe care
a voit să-l parcurgă şi Isus în a-şi vărsa sângele pentru toţi. Să ascultăm
în această privinţă editorialul părintelui Federico Lombardi la rubrica Octava Dies,
săptămânalul informativ al Centrului de Televiziune Vatican: • Sângele lui
Isus „nu este vărsat împotriva cuiva, dar este sânge vărsat pentru mulţi, pentru toţi…Noi
toţi avem nevoie de forţa purificatoare a iubirii, şi atare forţă este sângele său.
Nu este blestem, ci mântuire”. Aceasta este una din afirmaţiile ultimei cărţi a Papei
despre Isus care a atras mai mult atenţia şi obţinut consensul din partea multora,
deoarece a eliminat în mod decisiv din rădăcină interpretările unul pasaj din Evanghelie
care sunau drept condamnare a poporului evreu.
Dar astăzi aceste cuvinte revin
în minte privind încă o dată la prea mult sânge care este vărsat, fie în Coasta de
Fildeş, fie în Libia, fie în atâtea alte părţi ale lumii. Sânge vărsat în războaie
civile, în conflicte interne ale unor ţări care, oricât de complexe ar fi ele, ar
trebui să caute să crească ca o comunitate umană şi civilă, şi în care în schimb se
sapă abisuri de ură nu doar pentru ziua de azi, dar şi pentru viitor.
Când
văd sângele vărsat, creştinii nu pot să nu-şi amintească spontan de sângele lui Isus.
Dumnezeu aproape, prezent şi părtaş la suferinţa provocată de o violenţă ucigătoare
de oameni de care se poate bucura doar cine este duşman al omenirii. Dumnezeu care
continuă să iubească pe toţi şi să dorească mântuirea tuturor, a tuturor părţilor,
plătind preţul ostenelii şi credibilităţii acestei iubiri. Armă neputincioasă sau
mai tare, în cele din urmă, decât celelalte? Drumul spre cruce şi înviere susţine
angajarea dificilă a tuturor făuritorilor de pace.