Credincioşii laici se află pe linia cea mai avansată a Bisericii: apostolatul laicilor
în documentele Conciliul Vatican II
RV 29 mar 2011.Noua formă de participare a credincioşilor
laici la viaţa Bisericii este una din cele mai relevante contribuţii ale Conciliului
Vatican II, în special a decretului "Apostolicam actuositatem", publicat în noiembrie
1965.
Îl ascultăm în această privinţă pe părintele iezuit polonez
Dariusz Kowalczyk, cu o nouă reflecţie la rubrica de la Radio Vatican dedicată documentelor
conciliare: • "În Catehismul Bisericii Catolice citim: 'Iniţiativa creştinilor
laici este deosebit de necesară când e vorba de a descoperi (…) mijloacele prin care
exigenţele învăţăturii creştine impregnează realităţile sociale, politice şi economice"
(nr. 899). În această perspectivă, este clară afirmaţia papei Pius al XII-lea potrivit
căruia "credincioşii laici se află pe linia cea mai avansată a vieţii Bisericii".
Se spune că perspectiva Conciliului era foarte optimistă în modul de a privi
realităţile lumii. Dar în decretul despre laici citim cu privire la erorile foarte
grave care se răspândesc şi 'caută să abată din temelie religia, ordinea morală şi
însăşi societatea umană' (nr. 6). Şi chiar în contextul acestei evaluări a timpului
contemporan este forumat îndemnul adresat laicilor de a se angaja în refacerea evanghelică
a ordinii temporale.
Decrectul "Apostolicam actuositatem" arată două aspecte
din apostolatul laicilor: mărturia personală a vieţii şi efortul de "a-l vesti pe
Cristos prin cuvânt atât celor care nu cred, pentru a-i conduce la credinţă, cât şi
celor care crede, pentru a-i educa" (nr. 6).
Trebuie ţinut cont că vocea Conciliului
se adresează tinerilor care trebuie să devină primii şi imediaţii apostoli pentru
cei de o vârstă cu ei (cf. nr. 12). "Chiar şi copiii au activitatea lor apostolică.
După puterile lor, sunt adevăraţi mărturisitori vii ai lui Cristos în mijlocul celorlalţi"
(nr. 12).
Domeniul vast al apostolatului laic se deschide apoi spre domeniul
naţional şi internaţional. "Catolicii experţi în politică şi puternic ancoraţi în
învăţătura creştină – încurajează Conciliul – nu trebuie să refuze funcţiile publice".