Papa la „Angelus”: Dumnezeu ne aşteaptă asemenea lui Isus la fântâna lui Iacob. Calea dialogului să înlocuiască armele: apel al Papei pentru Libia şi Orientul Mijlociu

(RV - 27 martie 2011) Bogăţia timpului Postului Mare, moment de ascultare a lui Dumnezeu în care Isus ne aşteaptă ca pe femeia samariteană, şezut pe marginea fântânii lui Iacob s-a aflat în centrul reflecţiei Papei care duminică la rugăciunea „Angelus - Îngerul Domnului” a lansat încă un puternic apel pentru Libia, regiunea nord-africană şi Orientul Mijlociu. Benedict al XVI-lea cere ca de la folosirea armelor să se revină la angajarea diplomatică şi ca autorităţi şi cetăţeni să privilegieze calea dialogului şi reconcilierii.

Duminică, după recitarea rugăciunii „Angelus” cu credincioşii reuniţi la amiază în Piaţa Sfântului Petru, şi înainte de saluturile în diferite limbi, papa Benedict a spus că „în faţa ştirilor, din ce în ce mai dramatice, care sosesc din Libia, creşte neliniştea mea pentru integritatea şi siguranţa populaţiei civile şi îngrijorarea mea pentru evoluţiile situaţiei, actualmente marcată de folosirea armelor.
• În momentele de majoră tensiune devine mai urgentă exigenţa de a recurge la orice mijloc de care dispune acţiunea diplomatică şi de a susţine chiar cel mai mic semnal de deschidere şi de voinţă de reconciliere între toate părţile implicate, în căutarea de soluţii paşnice şi durabile.

În această perspectivă, în timp ce înalţ către Domnul rugăciunea mea pentru o revenire la concordie în Libia şi în întreaga regiune nord-africană…
• adresez un presant apel organismelor internaţionale şi celor care au responsabilităţi politice şi militare, pentru iniţierea imediată a unui dialog, care să suspende folosirea armelor.

Şi gândul Papei se extinde spre ţările din Orientul Mijlociu:
• Gândul meu se îndreaptă, apoi, spre autorităţile şi cetăţenii din Orientul Mijlociu, unde în zilele trecute s-au verificat mai multe episoade de violenţă, pentru ca şi acolo să fie privilegiată calea dialogului şi reconcilierii în căutarea unei convieţuiri juste şi fraterne.

Înainte de aceste apeluri referitoare la actualitatea internaţională, Pontiful a propus o profundă reflecţie despre Evanghelia Liturghiei duminicale:
• Iubiţi fraţi şi surori, această a III-a Duminică din Postul Mare este caracterizată de renumitul dialog al lui Isus cu femeia samariteană, povestit de evanghelistul Ioan. Femeia se ducea în toate zilele să scoată apă de la o străveche fântână, datând de la patriarhul Iacob, şi în acea zi l-a găsit pe Isus, aşezat pe marginea fântânii, „obosit de drum” (In 4,6). Sfântul Augustin comentează: „Nu în zadar Isus oboseşte. Puterea lui Cristos te-a creat, slăbiciunea lui Cristos te-a recreat…Cu puterea sa ne-a creat, cu slăbiciunea sa a venit să ne caute” (In Ioh. Ev., 15,2). Oboseala lui Isus, semn al adevăratei sale omenităţi, poate fi văzută ca un preludiu al pătimirii, cu care el a dus la îndeplinire lucrarea răscumpărării noastre. În special, în întâlnirea cu samariteana la fântână, iese în evidenţă tema „setei” lui Cristos, care culminează în strigătului de pe cruce: „Mi-e sete” (In 19,28). Desigur această sete, la fel ca oboseala, are o bază fizică. Dar lui Isus, cum spune mai departe Augustin, „îi era sete de credinţa acelei femei” (In Ioh. Ev. 15,11), la fel ca de credinţa noastră a tuturor. Dumnezeu Tatăl l-a trimis să potolească setea noastră de viaţă veşnică, dăruindu-ne iubirea sa, dar pentru a ne face acest dar Isus cere credinţa noastră.

Atotputernicia Iubirii respectă întotdeauna libertatea omului; bate la inima sa şi aşteaptă cu răbdare răspunsul său.
• În întâlnirea cu samariteana iese în prim plan simbolul apei, care face aluzie clară la sacramentul Botezului, izvor de viaţă nouă prin credinţa în harul lui Dumnezeu. Această Evanghelie de fapt - cum am amintit în cateheza din Miercurea Cenuşii - face parte din vechiul itinerar de pregătire a catehumenilor la iniţierea creştină, care avea loc în marea Veghe din noaptea Paştelui. "Cine va bea din apa pe care i-o voi da eu - spune Isus - nu va înseta niciodată; ba încă, apa pe care i-o voi da eu se va preface în el într-un izvor de apă dătătoare de viaţă veşnică" (In 4,14). Această apă îl reprezintă pe Duhul Sfânt, „darul” prin excelenţă pe care Isus a venit să-l poarte din partea lui Dumnezeu Tatăl. Cine se renaşte din apă şi din Duhul Sfânt, adică în Botez, intră într-o relaţie reală cu Dumnezeu, o relaţie filială, şi poate să-l adore „în duh şi adevăr” (In 4,23.24), cum revelează mai departe Isus femeii samaritene.
• Datorită întâlnirii cu Isus Cristos şi darului Duhului Sfânt, credinţa omului ajunge la împlinirea sa, ca răspuns la plinătatea revelaţiei lui Dumnezeu.

Fiecare dintre noi se poate identifica cu femeia samariteană: Isus ne aşteaptă, în special în acest timp al Postului Mare, pentru a vorbi inimii noastre.
• Să ne oprim un moment în tăcere, în camera noastră, sau într-o biserică, sau într-un loc retras. Să ascultăm glasul său care ne zice: "Dacă ai cunoaşte darul lui Dumnezeu…”. Să ne ajute Fecioara Maria ca să nu lipsim de la această întâlnire, de care depinde adevărata noastră fericire.

În saluturile în diferite limbi, revine îndemnul Pontifului la crearea de situaţii pentru ascultarea lui Dumnezeu. În italiană, a avut un gând special pentru cardinalul Elio Sgreccia şi participanţii la reuniunea de studiu pe tema: „Copii nenăscuţi: cinstea şi pietatea”, care - subliniază „a chemat la respectul sacru pentru copii pe cale de a ase naşte avortaţi”. De asemenea. a menţionat familiile Mişcării Iubirii Familiale şi cei care noaptea trecută în biserica Sfântul Grigore al VII-lea din Roma au vegheat în rugăciune pentru dramatica situaţie din Libia.

Iată, stimaţi ascultători şi binecuvântarea apostolică invocată de Papa duminică 27 martie, la întâlnirea cu credincioşii, romani şi pelerini, reuniţi la amiază în Piaţa Sfântul Petru pentru rugăciunea „Angelus”, binecuvântare pe care o extinde bucuros pe această cale la toţi cei dispuşi lăuntric să o primească în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio:

rv/al