"Curtea Neamurilor” vineri la Paris: cardinalul Ravasi la Universitatea Sorbona, „Cercetare” şi „Dialog”

(RV - 25 martie 2011) Cei doi termeni fundamentali în care poate fi rezumată „sigla simbolică” a întâlnirii de vineri dimineaţă la Universitatea Sorbona din Paris, în cadrul iniţiativei „Curtea Neamurilor”, sunt „cercetare” şi „dialog”. A spus cardinalul Gianfranco Ravasi, preşedinte al Consiliului Pontifical al Culturii în cuvântul de salut adresat participanţilor la evenimentul care a deschis la Paris cea de-a doua zi a manifestării „Curtea Neamurilor”. Este iniţiativa de două zile de întâlniri şi dialog între oameni care cred şi care nu cred. Iniţiativa voită de Benedict al XVI-lea este organizată de dicasterul vatican pentru cultură. „Primul termen - a explicat cardinalul Ravasi, este ’căutarea’ în sensul avertismentului” conţinut în „Apologia lui Socrate în care Platon punea în gura maestrului său această frază iluminantă: ’O viaţă fără căutare nu merită să fie trăită”. Potrivit preşedintele Consiliului Pontifical al Culturii - însuşi termenul ’credincios’ nu se referă la unul care a crezut o dată pentru totdeauna, ci la unul care îşi reînnoieşte neîncetat Crezul”. În acest sens a amintit replica dată cardinalului de „un mare şi original personaj al culturii franceze, Julien Green”, „asupra nodului ideal care ţinea laolaltă credinţa sa”: „Câtă vreme suntem neliniştiţi, putem sta liniştiţi”. Comentează cardinalul Ravasi: „Este tocmai zbuciumul sufletesc profund şi fremătător al căutării”.

Asupra evenimentului de azi, potrivit cardinalului Ravasi, „planează” totuşi şi „un alt cuvânt decisiv”, „structural pentru Curtea Namurilor”. Este vorba de termenul „dialog” care, explică, înseamnă folosirea „împărtăşită” a „raţiunii”. Emblematic în acest sens este titlul întâlnirii: ‚Lumières, religions, raison commune’ - iluminism, religii, raţiune comună. O confruntare „care trebuie să fie condusă cu libertate şi rigoare, fără forme radicale de excludere sau de sincretism facil, acceptând provocarea de a se avânta în terenuri necunoscute şi chiar de a ajunge în porturi distante între ele. Nimeni, însă, dintre interlocutori nu va ieşi acelaşi şi neafectat dintr-un asemenea dialog serios şi fecund”. De aici, avertismentul conclusiv: „Cu simplicitate şi fără mari pretenţii dialogurile, ca cel pe care îl începem acum ar putea oferi tăcerea luminoasă a reflecţiei şi căldura speranţei”.