Benedict al XVI-lea la audienţa generală: lumea are nevoie de pace; creştinii să fie
făcători de pace urmând exemplul Sf. Laurenţiu de Brindisi
(RV - 23 martie 2011) Astăzi „lumea are atât de mare nevoie de pace, are
nevoie de oameni paşnici şi făuritori de pace”. A spus miercuri dimineaţă
papa Benedict al XVI-lea laaudienţa generală, prima din acest
an desfăşurată în Piaţa Sfântul Petru. Pontiful a dedicat cateheza
sa Sfântului Laurenţiu de Brindisi, anii vieţii 1559-1619, preot şi învăţător al
Bisericii, doctor apostolicus”, mare evanghelizator, care îi învaţă pe creştinii de
azi, a spus, să apere mesajul lui Cristos „de indiferenţa religioasă”. Nu există
un creştin demn de acest nume care să nu fie un om de pace. Şi nu există o epocă în
care această precisă mărturie creştină să nu fie mai mult decât necesară. Consideraţia
lui Benedict al XVI-lea vine dintr-o cateheză dedicată unui personaj de mare calibru
din istoria Bisericii - suntem în secolul al 16-lea - dar ale cărui învăţăminte sunt
valabile toate şi azi. Sfântul Laurenţiu de Brindisi, a explicat papa Benedict, este
un călugăr capucin, inteligent şi poliglot, „predicator eficace”, care cunoaşte Biblia
ca degetele mâinii precum şi literatura rabinică, încât trezea „admiraţie şi respect”
între evreii cei mai docţi. Dar ca bun ucenic al Sfântului Francisc din Assisi, călugărul
capucin este un „om de pace”,pe care o seamănă oriunde se găseşte sau este trimis.
O trăsătură bine pusă în evidenţă de papa Benedict: • Astăzi, ca pe timpurile
Sfântului Laurenţiu, lumea are atât de mare nevoie de pace, are nevoie de oameni,
bărbaţi şi femei, paşnici şi făcători de pace. Toţi cei care cred în Dumnezeu trebuie
să fie întotdeauna surse şi făcători de pace.
O calitatea a Sfântului Laurenţiu
de Brindisi era aceea de a se face înţeles de lumea simplă graţie - a spus Pontiful
- „expunerii sale clare şi calme”. Acest mod de a vesti Evanghelia, propriu Capucinilor
şi Ordinelor religioase din acea vreme, a constata Benedict al XVI-lea, a contribuit
la reînnoirea societăţii, chemând creştinii la „coerenţa” vieţii „prin credinţa mărturisită”: •
Şi astăzi noua evanghelizare are nevoie de apostoli bine pregătiţi, plin de zel şi
curajoşi, pentru ca lumina şi frumuseţea Evangheliei se predomine asupra orientărilor
culturale ale relativismului etici şi indiferenţei religioase, şi să transforme feluritele
moduri de a gândi şi acţiona într-un autentic umanism
creştin.
Martor de pace, predicator convingător, dar şi om de rugăciune,
calitate, aceasta din urmă, care a strălucit în Laurenţiu din Brindisi şi care deopotrivă
- a amintit Benedict al XVI-lea - trebuie să primeze în preoţii contemporani, pentru
că a se ruga „este momentul cel mai important în viaţa unui preot” şi protejează de
derive şi confuzii: • La şcoala sfinţilor, fiecare preot, cum s-a subliniat
adesea în timpul Anului Sfintei Preoţii, poate evita pericolul activismului,
adică de a acţiona uitând motivaţiile profunde ale ministerului, numai dacă
se are în grijă propria viaţă interioară (…) Dacă nu suntem
lăuntric în comuniune cu Dumnezeu, nu putem da nimic nici altora. De aceea
Dumnezeu este cea dintâi prioritate.
O personalitate bisericească şi culturală
de acest tip nu putea să nu lase un semn şi în domeniul dialogului. În Germania, influenţat
de Luther, Laurenţiu de Brindisi devine acela care, între atâţi, este cel mai „în
măsură să ilustreze în mod exemplar doctrina catolică” creştinilor care aderaseră
la Reformă. Capabil, deci, a spus Papa, să arate „temeiul biblic şi patristic al tuturor
articolelor de credinţă puse în discuţie”, de iniţiatorul protestantismului. Şi deci,
„primatul Sfântului Petru şi a succesorilor săi, originea divină a episcopatului,
justificarea sau îndreptăţirea ca transformare interioară a omului, necesitatea faptelor
bune pentru mântuire: • Succesul de care s-a bucurat Laurenţiu ne ajută să înţelegem
că şi astăzi, în a purta înainte cu atâta speranţă şi entuziasm dialogul ecumenic,
confruntarea cu Sfânta Scriptură, citită în Tradiţia Bisericii, constituie
un element la care nu se poate renunţaşi de fundamentală importanţă,
cum a amintit Exortaţia apostolică „Verbum Domini”.
După expunerea
în rezumat a catehezei, în diferite limbi de largă circulaţie, Benedict al XVI-lea
a salutat în special membrii Departamentului Poliţiei Rutiere din Regiunea italiană
Marche, însoţiţi de arhiepiscopul de Ancona, mons. Edoardo Menichelli şi delegaţiile
comunele aderente la Asociaţia Oraşe ale Preasfântului Răstignit. Lor şi celorlalţi
credincioşi, Papa le-a cerut să „pună tot mai mult în centrul oricărei activităţi
persoana umană, potrivit învăţăturii Bisericii”.
Ca de obicei, la terminarea
audienţei generale, s-a cântat rugăciunea Tatăl nostru în limba latină, intonată de
Pontif şi continuată împreună cu credincioşii, aceştia putând urmări textul scris
pe verso biletelor de intrare. În final Papa a invocat binecuvântarea sa apostolică,
extinzând-o bucuros la toţi cei care pe calea undelor o primesc în spirit de credinţă.