2011-03-22 15:56:08

În Postul Mare, urmarea lui Cristos pentru a combate păcatul: cuvintele lui Benedict al XVI-lea în reflecţia pr. Nicola Bux


(RV - 22 martie 2011) În Postul Mare suntem chemaţi să ne aliem cu Cristos împotriva păcatului: este îndemnul lui Benedict al XVI-lea lansat duminica trecută la rugăciunea „Angelus” oprindu-se asupra atitudinii prin care trebuie să se distingă acest timp intens din anul bisericesc. În special, reluând un gând al lui Paul al VI-lea, papa Benedict îndeamnă creştinii „să răspundă la porunca divină a pocăinţei prin unele acte de bună voie, pe lângă renunţările impuse de povara vieţii zilnice”.

De la acest pasaj porneşte reflecţia teologului italian, părintele Nicola Bux, membru consultant al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei:
• Este clar că renunţările de fiecare zi pe care ni le impune povara vieţii zilnice sunt determinate, oarecum, de condiţia în care trăim, de starea vieţi în care ne aflăm. Altele, în schimb - cele la care se referă Sfântul Părinte - sunt cele pe care noi, de la sine, în mod voluntar, decidem să la facem Acestea din urmă nu sunt impuse de situaţia de fiecare zi ci mai degrabă sunt rezultatul alegerii noastre şi ar trebui într-un anume sens să fie legate de corectarea acelor atitudini vicioase, tocmai pentru a întări virtutea.

Există un aspect fundamental: rugăciunea, postul şi pomana uneori credinciosul le simte în Postul Mare ca o datorie, ca ceva impus din exterior. Evident, ar trebui să fie ca ceva venit din inimă, din interior
• Negreşit, pentru că rugăciunea, postul şi pomana sunt în mod cert marile căi ale milostivirii pe care tradiţia Bisericii şi în mod special Sfinţii Părinţi le-au recomandat. Este apoi clar că aceste căi trebuie parcurse de fiecare potrivit modalităţii şi perspectivelor pe care fiecare şi le fixează. Cum ar zice Sfântul Francisc de Sales în ceea ce priveşte devoţiunea, fiecare stare de viaţă poate aplica aceste posibilităţi la propria condiţie.

Benedict al XVI-lea în discursul ţinut sâmbăta trecută la încheierea exerciţiilor spirituale ţinute în Vatican, a subliniat cât este de importantă viaţa Sfinţilor, şi ca exemplu, mai ales în această perioadă a Postului Mare - pentru noi credincioşii
• Desigur, pentru că Sfinţii sunt una dintre dovezile concludente ale adevărului religiei creştine catolice. Sfinţii demonstrează că Cristos este întotdeauna imitabil şi actual iar existenţa lor e una din dovezile apologetice cele mai importante ale adevărului creştin. Uneori o anumită liturgie ar vrea să izoleze Sfinţii de Dumnezeu. Există temerea ca nu cumva credincioşii, cinstindu-i pe Sfinţi, să nu-l cinstească pe Dumnezeu, dar nu este adevărat, deoarece Dumnezeu nu trăieşte singur. El trăieşte într-o mare familie, care este aceea a Sfinţilor, şi prin urmare, când cinstim un Sfânt îl cinstim pe Dumnezeu şi când îl cinstim pe Dumnezeu îi cinstim şi pe Sfinţii săi. În aceasta, Postul Mare ar putea fi un optim exerciţiu atât spiritual cât şi pastoral pentru păstori şi credincioşi.

Aici serviciul audio: RealAudioMP3








All the contents on this site are copyrighted ©.