Cutremurul de pământ şi centrala atomică: editorialul părintelui Lombardi la rubrica
„Octava Dies”
(RV - 19 martie 2011) Lumea urmăreşte de zile întregi, cu sufletul
la gură, evoluţia situaţiei la centrala atomică Fukushima avariată grav
de cutremurul de pământ care săptămâna trecută a devastat Japonia.
Asupra acestei catastrofe şi utilizării energiei nucleare se opreşte directorul
nostru general părintele Federico Lombardi, în editorialul său la rubrica „Octava
Dies”, săptămânalul informativ al Centrului de Televiziune Vatican: •
Imaginile tragediei japoneze continuă de mai multe zile să ne tulbure şi să ne interpeleze.
Mai întâi au evocat amintirile dramatice ale valului tsunami din Oceanul Indian de
acum şase ani, care deşi provocase un număr înspăimântător de victime, chiar mai mare:
o mare de suferinţe şi de durere ce cheamă compasiunea noastră, solidaritatea noastră,
rugăciunea noastră. Dar în puţine zile atenţia lumii s-a deplasat de la valul distrugător
la dezastrul centralei nucleare. Japonezii au demonstrat că au învăţat să înfrunte
cu presimţire riscurile cutremurelor de pământ în mod admirabil, construind edificii
capabile să reziste celor mai puternice zguduituri. În alte ţări, replici similare
ale cutremurului are fi provocat un număr incalculabil de morţi.
Şi totuşi
chiar progresul tehnic japonez a demonstrat în această ocazie un punct slab, într-un
anume sens, neaşteptat. A fost de-ajuns ca una din cele peste 50 de centrale nucleare
japoneze să fi fost serios avariată de cutremurul de pământ pentru a da naştere unui
nou val - de această dată de frică din cauza unei ale insidioase surse de moarte -,
ce se lărgeşte în toată lumea, pe lângă cea distrugătoare constituită de tsunami.
Energia nucleară este o resursă naturală imensă, pe care omul caută să o utilizeze
în serviciul său, dar dacă i se pierde controlul se întoarce împotriva sa. Şi nimeni
nu ştime mai bine decât japonezii care sunt efectele energiei degajate din inima materiei
îndreptate împotriva omului. Siguranţa centralelor şi a păzirii reziduurilor radioactive
nu va putea niciodată să fie absolută. Este just şi obligatoriu să se reflecteze asupra
uzului corect al puterii tehnologice, asupra riscurilor sale, asupra preţului său
uman. Papa o recomandă adesea.
Astăzi în centrala înnebunită o mână de eroi
îşi dă generos viaţa pentru salvarea multora. La fel ca pompierii pe 11 septembrie.
Ca şi atunci, iubirea solidară pentru alţii, până chiar cu preţul vieţii, este adevărata
lumină în întunericul tragediei. Indică direcţia în care trebuie căutat. Este însăşi
direcţia drumului cu Isus spre Paştele Învierii.