Benedict al XVI-lea la Angelus: textul alocuţiunii "Pentru ce Postul Mare? Pentru
ce Crucea?"; rugăciune pentru victime şi sinistraţi în Japonia
(RV - 13 martie 2011) Mii de umbrele deschise duminică la amiază în Piaţa Sfântul
Petru. În ciuda ploii, numeroşi credincioşi romani şi pelerini s-au reunit
în prima duminică a Postului Mare ca să asculte cuvântul de învăţătură al episcopului
Romei, succesorul apostolului Petru şi ca să se roage împreună antifonul marian „Angelus-Îngerul
Domnului”. Pontiful, în alocuţiunea sa a răspuns la întrebările
„pentru ce Postul Mare?”, pentru ce Crucea?” şi a îndemnat la căutarea
adevăratei libertăţi, redescoperind sensul păcatului care este „cauza profundă a oricărui
rău”. Adevărata luptă este împotriva duhului celui rău: e necesar a se opune păcatului,
deci, şi a-l salva pe păcătos.
Să-l ascultăm pe Pontif: • Iubiţi
fraţi şi surori, aceasta este prima Duminică din Postul Mare, Timpul liturgic de patruzeci
de zile care constituie în Biserică un drum spiritual de pregătire la Paşti. Este
vorba, în esenţial, de a-l urma pe Isus care se îndreaptă hotărât spre Cruce, culmea
misiunii sale de mântuire. • Dacă ne întrebăm: pentru ce Postul Mare?
pentru ce Crucea?, răspunsul, în termeni radicali, este acesta: pentru că există răul,
mai mult, păcatul, care potrivit Scripturilor este cauza profundă a oricărui rău.
Dar această afirmaţie nu este deloc evidentă, şi chiar cuvântul „păcat” nu
este acceptat de către mulţi, întrucât presupune o viziune religioasă despre lume
şi despre om. • De fapt este adevărat: dacă se elimină Dumnezeu de la
orizontul lumii, nu se poate vorbi despre păcat. La fel ca atunci când se ascunde
soarele, dispar umbrele: umbra apare numai dacă este soare; la fel eclipsa lui Dumnezeu
comportă în mod necesar eclipsa păcatului.
De aceea sensul păcatului - care
este ceva diferit de „sensul de culpă” cum îl înţelege psihologia - se capătă redescoperind
sensul lui Dumnezeu. Exprimă aceasta Psalmul „Miserere”, atribuit regelui David cu
ocazia dublului său păcat de adulter şi de omucidere: „Numai împotriva ta am păcătuit
- spune David adresându-se lui Dumnezeu - şi ce-i rău înaintea ta am săvârşit” (Ps
51,6).
În faţa răului moral, atitudinea lui Dumnezeu este aceea de a se opune
păcatului şi a-l salva pe păcătos. • Dumnezeu nu tolerează răul, pentru
că este Iubire, Dreptate, Fidelitate; şi tocmai din acest motiv nu vrea moartea păcătosului,
ci ca să se convertească şi să aibă viaţă.
Pentru a salva omenirea, Dumnezeu
intervine: îl vedem în toată istoria poporului evreu, începând de la eliberarea din
Egipt. Dumnezeu este hotărât să-i elibereze pe fiii săi din sclavie pentru a-i conduce
la libertate. Dar sclavia cea mai gravă şi mai profundă este tocmai ceea a păcatului.
De aceea Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său în lume: pentru a-i elibera pe oameni de
sub stăpânirea Satanei, „originea şi cauza oricărui păcat”.
L-a trimis în
trupul nostru muritor pentru ca să devină victimă de ispăşire, murind pentru noi pe
cruce. • Împotriva acestui plan de mântuire definitivă şi universală,
Diavolul s-a opus cu toate forţele, cum dovedeşte în mod special Evanghelia ispitirilor
lui Isus în pustiu, care este proclamată în fiecare an în prima Duminică a
Postului Mare.
De fapt, a intra în acest Timp liturgic înseamnă de fiecare
dată a se alia cu Cristos împotriva păcatului, a înfrunta - fie ca persoane individuale,
fie ca Biserică - lupta spirituală împotriva duhului celui rău (Miercurea Cenuşii,
rugăciunea Colecta).
Să cerem de aceea ajutorul matern al Preasfintei Maria
pentru drumul Postului Mare început de puţin timp, pentru ca să fie bogat în roade
de convertire. O amintire specială în rugăciune cer pentru mine şi pentru colaboratorii
mei din Curia Romană, care seara aceasta vom începe săptămâna de Exerciţii
spirituale.
Iată, stimaţi ascultători şi binecuvântarea apostolică invocată
de Papa duminică 13 martie, la întâlnirea cu credincioşii, romani şi pelerini, reuniţi
la amiază în Piaţa Sfântul Petru pentru rugăciunea „Angelus”, binecuvântare pe care
o extinde bucuros pe această cale la toţi cei dispuşi lăuntric să o primească în spirit
de credinţă.
Aici serviciul audio:
După recitarea
rugăciunii „Angelus - Îngerul Domnului” şi înainte de saluturile în
diferite limbi, papa Benedict al XVI-lea şi-a îndreptat gândul spre
populaţiile sinistrate de devastatorul cutremur de pământ din Japonia:
Iubiţi
fraţi şi surori, imaginile tragicului cutremur de pământ şi tsunami care a urmat în
Japonia ne-au lăsat profund impresionaţi. Doresc să reînnoiesc apropierea mea spirituală
faţă de iubitele populaţii ale acelei ţări, care cu demnitate şi curaj înfruntă consecinţele
acestor calamităţi. Mă rog pentru victime şi pentru rudele
lor, şi pentru toţi cei care suferă din cauza acestor evenimente cutremurătoare. Încurajez
pe cei care, cu lăudabilă promptitudine, se străduiesc să poarte ajutor. Să rămânem
uniţi în rugăciune. Domnul ne este aproape!