Benedict al XVI-lea, punctul de vedere despre primărie şi parohie: amândouă să fie aproape de nevoile oamenilor

(RV - 12 martie 2011) Primăria şi parohia aliate în a crea o nouă convieţuire justă şi solidară în oraşe şi sate. Este recomandarea pe care Benedict al XVI-lea a făcut-o reprezentanţilor Asociaţiei Naţionale Primării Italiene, ANCI, primiţi sâmbătă dimineaţă în audienţă în Sala Clementină din Vatican. Încă de la începutul discursului adresat numeroasei delegaţii circa 250 de persoane, Papa a formulat o indicaţie practică pentru favorizarea convieţuirii civice:
• Parohia şi primăria să fie deopotrivă artizani ai unui „modus vivendi” just şi solidar, deşi în mijlocul multor tensiuni şi suferinţe ale vieţii moderne. Multiplicitatea subiecţilor, a situaţiilor, nu este în contradicţie cu unitatea naţiunii, care este amintită de cea de-a 150-a aniversare în curs de celebrare.

În Italia care reflectează asupra istoriei patriei sale, actualitatea vorbeşte despre o fizionomie socială în rapidă schimbare. Mulţi primari ai comunelor italiene trebuie să gestioneze complexa integrare a imigraţilor. În alte cuvinte, găsirea unui echilibru just între exigenţele cetăţenilor şi impulsurile globalizării. În faţa acestei realităţi, a observat Pontiful..
• E necesar să se ştie a conjuga solidaritatea şi respectarea legilor, pentru a nu perturba armonia socială şi să se ţină cont de principiile de drept şi ale tradiţiei culturale şi inclusiv ale celei religioase din care îşi trage originea naţiunea italiană.

Subsidiaritate şi solidaritate. Benedict al XVI-lea s-a oprit asupra acestor două principii preferate de Doctrina socială a Bisericii. Principii, a amintit, care favorizează „co-prezenţa armonică” a valorii identităţii şi a celei a pluralităţii. Subsidiaritatea, a amintit Pontiful, se exprimă în acele servicii de „utilitate socială” pe care un organism nestatal le oferă celui care are nevoie de sprijin. Servicii precum cele prestate, de exemplu, de parohii, oratorii, institute şi case călugăreşti de educaţie şi asistenţă. Cu auspicii de „apreciere şi sprijin”, pentru ele şi în termeni financiari, Pontiful a reafirmat pe baza enciclicei sale „Caritas in veritate” despre caritatea în adevăr:
• Principiul subsidiarităţii trebuie menţinut strâns legat cu principiul solidarităţii şi invers, deoarece dacă subsidiaritatea fără solidaritate cade în particularism social, este la fel de adevărat că solidaritatea fără subsidiaritate cade în regim de asistenţă ce umileşte pe cel care are nevoie.

Benedict al XVI-lea a înfruntat apoi problema crucială a libertăţii religioase. Amintind că „Biserica nu cere privilegii”, ci doar „să-şi poată desfăşura liber misiunea” - cum din păcate nu se întâmplă în alte ţări în care „minorităţile creştine sunt adesea victime de discriminări şi de persecuţii - Pontiful a încheiat:
• Doresc să exprim preţuirea mea pentru moţiunea din 3 februarie 2011, aprobată în unanimitate de Consiliul vostru Naţional, cu invitaţia de a sensibiliza comunele aderente la Asociaţie în privinţa acestor fenomene şi reafirmând, în acelaşi timp, ’caracterul de netăgăduit al libertăţii religioase ca fundament al convieţuirii libere şi paşnice între popoare’.

Aici serviciul audio: