Creştinul, ambasador al Evangheliei, iar de cele mai multe ori, singura Evanghelie pe care oamenii o mai citesc: Benedict al XVI-lea la predica Sfintei Liturghii din Miercurea Cenuşii

RV 10 mar 2011. "Omenirea are nevoie de întoarcerea la Dumnezeu. Noi creştinii trebuie să fim un mesaj viu, în multe cazuri suntem singura Evanghelie pe care oamenii o mai citesc": sunt cuvintele papei Bendict al XVI-lea de la prdica Sfintei Liturghii celebrată în Miercurea Cenuşii în bazilica Sfânta Sabina pe colina Aventinului, cu ritul sacru al binecuvântării şi impunerii cenuşii în semn de pocăinţă. Celebrarea euharistică a fost precedată de o procesiune penitenţială care a pornit de la biserica Sfântul Anselm.

Cu ritul sacru din bazilica romană paleocreştină Episcopul Romei a deschis timpul Postului Mare care, spre deosebire de ceea ce se crede, nu este un timp de tristeţe ci un dar al lui Dumnezeu, un timp forte al anului liturgic, o vreme prielnică pentru convertire, ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, rugăciune, pocăinţă şi fapte bune.

"Este vorba, s-a exprimat Pontiful, de a pune în faptă o atitudine de convertire autentică la Dumnezeu, de întoarcere la El, recunoscând sfinţenia sa, puterea sa, măreţia sa. Această convertire este posibilă, pentru că Dumnezeu este bogat în îndurare şi mare în iubire".

Postul Mare este aşadar un drum de patruzeci de zile, în care se poate experimenta cu tărie iubirea îndurătoare a lui Dumnezeu, conştienţi întotdeauna că nu putem realiza singuri convertirea noastră pentru că Dumnezeu este cel care ne converteşte. "Toţi au nevoie de harul lui Dumnezeu, care să lumineze mintea şi inima; toţi se pot deschide la iubirea lui Dumnezeu".

De înalt profil, misiunea care revine creştinului: ambasador al Evangheliei. Nu trebuie să atragă atenţia asupra sa ci să ofere mărturie despre credinţa trăită în mijlocul unei lumi care are nevoie de întoarcerea la Dumnezeu:

"Prin mărturia noastră pentru Evanghelie, noi creştinii trebuie să fim un mesaj viu, mai mult, în multe cazuri suntem singura Evanghelie pe care oamenii de astăzi o mai citesc".

Pomană, rugăciune şi post, faptele de milostenie prevăzute de legea mozaică şi repropuse de Isus, arată omului calea convertirii. E uşor, însă, să cădem în ispita de a dori să fim stimaţi şi admiraţi pentru faptele bune pe care le săvârşim. Iată de ce Cristos, a amintit Benedict al XVI-lea, atunci când a repropus aceste prescrieri nu cere un respect formal faţă de o lege străină omului, dar îl invită să redescopere aceste trei fapte de milostenie trăindu-le la modul cel mai profund, nu din iubire faţă de sine ci din iubire pentru Dumnezeu, ca instrumente prin care să se întoarcă la El:

"Pomana, rugăciunea şi postul: este parcursul pedagogiei divine care ne însoţeşte, şi nu doar în Postul Mare, spre întâlnirea cu Domnul Înviat; un parcurs de străbătut fără ostentaţie, în certitudinea că Tatăl ceresc ştie să citească şi să vadă chiar şi în taina inimii noastre".