Shahbaz Bhatti: „Nu-mi mai este frică de nimic, îmi dedic viaţa lui Isus”

(RV - 5 martie 2011) Cu acest titlu, cotidianul italian „Corriere della Sera” din 3 martie a.c, a publicat un articol al lui Shahbaz Bhatti, laic catolic pakistanez, ministru pentru minorităţi, ucis miercuri 2 martie la Islamabad de un comando de fundamentalişti islamici.
Duminică 6 martie la ora 16.30 în capela Colegiului Sfântul Petru Apostolul din Roma va fi oficiată o Sfântă Liturghie de pomenire prezidată de cardinalul Jean Louis-Tauran, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios. Este o iniţiativă a Asociaţiei Pakistanezilor Creştini din Italia.

Iată articolul:
Numele meu este Shahbaz Bhatti. M-am născut într-o familie catolică. Tatăl meu, învăţător la pensie iar mama mea, casnică, m-au educat potrivit valorilor creştine şi a învăţămintelor Bibliei, care mi-au influenţat copilăria. Încă de copil obişnuiam să merg la biserică şi să găsesc profundă inspiraţie în învăţăturile, în jertfa, şi în răstignirea lui Isus. A fost iubirea lui Isus cea care m-a făcut să ofer serviciile mele Bisericii. Condiţiile înspăimântătoare în care se zbăteau creştinii în Pakistan m-au răscolit profund. Îmi amintesc o yi de Vinerea Mare de Paşti când aveam doar 13 ani: am ascultat o predică despre jertfa lui Isus pentru răscumpărarea şi pentru mântuirea lumii. Şi m-am gândit să corespund iubirii sale dăruind iubire fraţilor şi surorilor, punându-mă în slujba creştinilor, în special al celor săraci, nevoiaşi şi persecutaţi care trăiesc în această ţară islamică. Mi s-a cerut să pun capăt bătăliei mele, dar eu am refuzat întotdeauna, chiar până cu riscul propriei vieţi. Nu vreau popularitate, nu vreau poziţii de putere. Vreau doar un loc la picioarele lui Isus. Vreau ca viaţa mea, caracterul meu, faptele mele să vorbească în locul meu şi să spună ca îl urmez pe Isus Cristos. Această dorinţă este atât de puternică în mine încât m-aş considera privilegiat în cazul când - în acest efort al meu combatant de a ajuta pe cei nevoiaşi, săracii, creştinii persecutaţi din Pakistan - Isus ar binevoi să accepte jertfa vieţii mele. Vreau să trăiesc pentru Cristos şi pentru el vreau să mor.

Nu simt nici o teamă în această ţară. De multe ori extremiştii au dorit să mă ucidă, să mă arunce în închisoare; mi-au ameninţat, persecutat şi terorizat familia. Eu spun că, atât timp cât am viaţă, până la ultima suflare, voi continua să-l slujesc pe Isus şi această sărmană, suferindă umanitate, creştinii, cei nevoiaşi, săracii.

Cred că creştinii lumii care au întins o mână musulmanilor loviţi de tragedia cutremurului de pământ din 2005 au construit punţi de solidaritate, de iubire, de înţelegere, de cooperare şi de toleranţă între religii. Dacă asemenea eforturi vor continua sunt convins că vom reuşi să învingem inimile şi minţile extremiştilor. Aceasta va produce o schimbare în pozitiv: populaţiile nu se vor urî, nu vor ucide în numele religiei, dar se vor iubi unele pe altele, vor purta armonie, vor cultiva pacea şi înţelegerea în această regiune. Cred că cei nevoiaşi, săracii, orfanii oricare are fi religia lor trebuie consideraţi în primul rând ca fiinţe umane. Consider că acele persoane sunt parte ale trupului meu în Cristos, căî sunt partea prigonită şi suferindă a trupului lui Cristos. Dacă noi ducem la capăt această misiune, atunci ne vom câştiga un loc la picioarele lui Isus şi eu voi putea să-l privesc fără să mă ruşinez.

(Prin grija Mariei Antonietta Calabrò şi amabila permisiune a Fundaţiei Oasis şi Marcianumpress)

rv/al