Musulmanul şi creştinul: editorialul părintelui Federico Lombardi

(RV – 5 martie 2011) A nu uita sacrificiul lui Shahbaz Bhatti: acesta este spiritul celebrării euharistice de duminică, 6 martie, la Roma, la ora 16.30, la Colegiul Pontifical „Sfântul Petru Apostolul”, Sfântă Liturghie de pomenire a ministrului catolic pakistanez ucis miercuri, 2 martie.

Asasinarea ministrului Bhatti, urmează uciderii guvernatorului musulman al regiunii Punjab care s-a opus legii privind blasfemia. Şi reflecţia directorului nostru general pleacă tocmai de la aceste două morţi tragice. Să ascultăm aşadar editorialul părintele Federico Lombardi pentru Octava Dies, săptămânalul informativ al Centrului Vatican de Televiziune.

„Amândoi au fost ucişi din acelaşi motiv: pentru că se opuneau legii privind blasfemia, o lege care este în sine cu adevărat blasfematoare, pentru că este cauză de injustiţie şi de moarte în numele lui Dumnezeu. Unul era musulman: Salman Taseer, guvernatorul regiunii Punjab; celălalt era creştin: Shahbaz Bhatti, ministrul pentru minorităţi al guvernului pakistanez.

Ambii ştiau foarte bine că-şi riscau viaţa, pentru că fuseseră ameninţaţi cu moartea în mod explicit. Şi totuşi nu au renunţat la lupta lor pentru libertate religioasă împotriva fanatismului violent şi au plătit pentru aceasta preţul cel mai scump, cu propriul sânge.
În marele discurs către Corpul diplomatic din luna ianuarie, vorbind despre libertatea religioasă, Benedict al XVI-lea a omagiat sacrificiul plin de curaj al musulmanului Taseer.
Acum câteva săptămâni, ministrul creştin Bhatti a spus: „Rugaţi-vă pentru mine. Sunt un om care şi-a dat foc la nave şi le-a lăsat în urma sa: nu pot şi nu vreau să mă întorc înapoi din lupta mea. Voi combate extremismul şi mă voi bate pentru apărarea creştinilor până la moarte”.

Acum, figura sa domină precum cea a unui valoros mărturisitor al credinţei şi justiţiei.
În vreme ce ucigaşii lor ne umplu de oroare şi angoasă pentru soarta creştinilor din Pakistan, în acelaşi timp ne inspiră în mod paradoxal şi o tresărire de speranţă căci asociază un musulman şi un creştin în vărsarea de sânge pentru aceiaşi cauză. Nu mai este doar un dialog de cunoaştere reciprocă sau un dialog de angajare comună pentru binele persoanelor.
De la dialogul vieţii se trece la dialogul mărturiei în moarte, cu preţul propriului sânge pentru ca numele lui Dumnezeu să nu fie transformat în instrument de nedreptate.

În memoria lui Taseer şi Bhatti, în gratitudinea plină de emoţie pentru modul în care au trăit şi au murit, adevăraţii adoratori ai lui Dumnezeu vor continua să lupte – şi să moară, dacă este necesar – pentru libertate religioasă, justiţie şi pace. Există oare o mai mare încurajare pentru a merge împreună spre întâlnirea interreligioasă pentru pace de la Assisi?”

Aici serviciul audio: