Sinteza documentului "Lineamenta" pentru Sinodul episcopilor din 2012 pe tema: "Noua evanghelizare pentru transmiterea credinţei creştine"

(RV - 4 martie 2011) "Un răspuns adecvat la semnele timpurilor", "promovarea unei culturi mai adânc înrădăcinată în Evanghelie:" aceasta este noua evanghelizare. O defineşte astfel documentul „Lineamenta” cu liniile călăuzitoare ale Sinodului General al Episcopilor, programat pentru octombrie 2012 pe tema "Noua evanghelizare pentru transmiterea credinţei creştine." Orientările, pregătite de către Secretariatul general şi de Consiliul ordinar al Sinodului au fost prezentate presei vineri dimineaţă 4 martie. În centrul documentului, importanţa iniţiativei „Curtea neamurilor”, "necesitatea de a rezolva problema urgentă a educaţiei şi a datoriei pentru fiecare creştin de a răspândi Cuvântul lui Dumnezeu".

Ioan Paul al II a fost cel care a introdus conceptul de "nouă evanghelizare" în timpul călătoriei apostolice în Polonia în 1979. Dar despre ce este vorba? Acesta nu este o "nouă Evanghelie", nu este o repetare a trecutului, aceasta nu este o retuşare a ceva nereuşit. Nu. Noua evanghelizare este răspunsul la nevoile indivizilor şi popoarelor de astăzi, la noile scenarii culturale, care redau identitatea noastră culturală, este căutarea de noi căi, modalităţi şi expresii pentru a transmite bucuria Evangheliei. O operaţiune care necesită curaj - un cuvânt care apare frecvent în Lineamenta - deoarece noua evanghelizare este mijlocul prin care Biserica se confruntă cu provocările unei lumi accelerate.

Destinatarii a toate acestea sunt cei care s-a îndepărtat de Biserică în ţările de străveche creştinătate şi cei care, în ţările evanghelizate mai recent, s-au botezat, dar, dar nu au primit profund Evanghelia până la a transforma viaţa şi societatea. În Occident, de fapt, credinţa creştină este distorsionată de caricaturi şi stereotipuri şi viaţa este trăită ca şi cum Dumnezeu nu ar exista. Momentul istoric actual, plin de schimbări, duce la pierderea punctelor de referinţă, striveşte omul în prezent şi în provizoriu, face dificilă ascultarea şi transmiterea de valori. Şi, în acest context, creştinii sunt percepuţi cu suspiciune şi înmulţesc întrebările critice puse Bisericii.

Sigur, spune documentul „Lineamenta”, şi creştinii trebuie să facă o autoverificare pentru a recunoaşte şi a se purifica de urme de frică, oboseală şi ameţeli. Dar Biserica nu se resemnează, nu se închide în sine: ea există pentru a evangheliza, şi, bizuindu-se şi pe identitatea sa misionară, întreprinde căi de discernământ, îşi asumă noi responsabilităţi şi noi energii pentru a proclama Evanghelia cu bucurie. În faţa celui ce se îndoieşte că noua evanghelizare ascunde prozelitism, Biserica răspunde cu "Curtea Neamurilor", sau acel spaţiu de rugăciune pentru toate popoarele, în care toţi oamenii se pot "prinde de Dumnezeu" chiar fără să ştie. Ateii şi agnosticii să nu se sperie - subliniază Lineamenta - pentru că noua evanghelizare nu vrea să-i transforme într-un simplu obiect al misiunii, dar el vrea să ţină trează în ei căutarea lui Dumnezeu. Este fundamental, prin urmare, dialogul cu cine nu crede, aşa ca şi cu celelalte religii.

Există şase scenarii pe care trebuie proiectat acest dialog: în primul rând, cel cultural, în care secularizarea se prezintă în pozitiv vorbind despre eliberare, despre posibilitatea dea trăi fără transcendenţă. Şi face acest lucru fără tonuri puternice şi directe dintr-odată - chiar dacă se simte încă un anumit anti-clericalism, - deşi cu un ton şoptit care a invadat viaţa cotidiană a omului. Rezultatul? Punerea în discuţie a relaţiei bărbat-femeie, a sensului vieţii şi al morţii, prevalenţa culturii imaginii, superficialitatea, egocentrismul. Dar, pe de altă parte, şi proliferarea sectelor şi a acelor fenomene de fundamentalism care manipulează religia pentru a justifica violenţa şi chiar terorismul, săvârşind "un abuz grav".

Al doilea scenariu are un caracter social şi îi are ca protagonişti pe migranţi şi globalizarea. Climatul actual este "lichid", spune documentul Lineamenta, şi predomină contaminarea şi erodarea de legături, de valori, de hotare geografice. Cu consecinţe şi asupra comunicării sociale - sau al treilea scenariu - pentru că dacă, pe de o parte, cultura mediatică digitală permite tuturor de a fi informaţi, pe de altă parte măreşte egocentrismul, diminuează reflecţia, înstrăinează de dimensiunea etică şi politică a vieţii, făcând să prevaleze ceea ce este efemer şi imediat.

Ultimele trei scenarii analizate de Lineamenta sunt cel economic, cel ştiinţific şi cel politic. Centrală este necesitatea de a găsi regulile unei pieţe globale care să protejeze convieţuirea justă, precum şi necesitatea de a nu considera cercetarea ştiinţifică şi tehnologică - care, oricum, a adus multe beneficii - ca o religie nouă de prosperitate şi satisfacţii. În ceea ce priveşte politica, criza ideologiei comuniste şi apariţia unor noi actori, cum ar fi lumea islamică şi cea asiatică creează noi posibilităţi, dar şi noi riscuri. Pacea, dezvoltarea, dialogul, tutelarea drepturilor omului, protecţia creaţiei, deci, sunt toate aspecte care trebuie iluminate cu lumina Evangheliei.

Deci, ce pot face creştinii? Să fie misionari, să poarte speranţă şi să facă auto-critică - spun Lineamenta - să dea mărturie despre Evanghelie din interior, să fie uniţi în a transmite Cuvântul lui Dumnezeu, acceptând provocarea de a face faţă până şi la ateismul cel mai agresiv sau la secularizarea extremă. Deoarece aceasta este martiriul epocii contemporane.

"Instrumentele" unor asemenea operaţiuni sunt tinerii, mişcările bisericeşti, viaţa consacrată - călugări, călugăriţe, laici consacraţi, dialogul interreligios şi întâlnirea cu Bisericile orientale care, la persecuţii şi intoleranţă, răspund cu determinare şi speranţă, devenind astfel un punct de reper .

Desigur, răspândirea Evangheliei nu înseamnă răspândirea unui program politic sau a unei liste de precepte morale, ci transmiterea unei persoane, şi anume Cristos făcut om. Pentru aceasta, trebuie să trăim mai întâi Evanghelia şi apoi să o transmitem, pentru că nu poţi răspândi ceea ce nu crezi şi nu trăieşti. Din acest motiv, sarcina de vestire şi proclamare revine tuturor creştinilor şi întregii Biserici, deoarece ea există pentru a evangheliza. Liturgia, cateheza şi catehumenatul devin apoi modele paradigmatice ale acestei misiuni.

Documentul „Lineamenta” nu ascunde, desigur, anumite puncte critice ale creştinismului modern: numărul redus al preoţilor, lipsa de partajare, singurătatea catiheţilor, dar şi infidelităţile, scandalurile, păcatele comunităţii creştine. Pagini ce trebuie denunţate cu curaj - se citeşte în document - practicând pocăinţa şi purificarea pentru a produce roade adaptate la timpurile noastre, şi anume familii deschise la viaţă, comunităţi capabile de dialog ecumenic şi interreligios, iniţiative de dreptate socială şi solidaritate şi noi vocaţii.

În domeniul iniţierii în creştinism, liniile directoare ale următorului Sinod general reafirmă legătura dintre sacramentele Botezului, Mirului şi Euharistiei şi importanţa de a nu lăsa pe seama cursurilor de religie şcolare sarcina proprie a Bisericii de a genera tinerii la credinţă. Deoarece iniţierea în credinţă şi educaţia sunt legate - spun Lineamenta - ele trebuie să fie conectate, mai ales astăzi, când se constată "o urgenţă educativă”. Relativismul, devenit noul „crez”, ştirbeşte valoarea adevărului, pe care îl califică drept "autoritar", reduce educaţia la transmiterea de simple abilităţi practice. Dar creştinii să nu uite că a educa înseamnă a forma persoana în mod integral, a-i transmite valorile de bază ale existenţei şi comportamentului corect. O operaţiune la care Biserica poate şi trebuie aducă o contribuţie valoroasă, şi datorită tradiţiei sale. Scopul final este de a lucra pentru o "ecologie a persoanei umane", şi prin instituţii, centre de cercetare şi universităţi create de Bisericile locale. Toate acestea permit să se trăiască spaţiile culturale drept "Curţi ale Neamurilor", în care să se formeze persoane libere şi mature, capabile poarte întrebarea despre Dumnezeu în viaţă, în familie, în muncă

Desigur, aceasta presupune familii, educatori şi evanghelizatori credibili întrucât martori în persoană ai Evangheliei: pregătirea lor nu ar trebui să fie doar tehnică, ci mai ales spirituală, pentru că noua evanghelizare este de datoria tuturor creştinilor care urmăresc sfinţenia.

Dar atenţie, încheie documentul Lineamenta, noua evanghelizare nu se prezintă ca o greutate în plus de purtat, ci ca un „medicament capabil să redea bucuria unor realităţi prizoniere ale propriilor temeri. " Creştinii nu pot ţine doar pentru sine cuvintele de viaţă veşnică ale lui Cristos, pentru că ele sunt ale tuturor oamenilor. "Fiecare om din timpul nostru, o ştie sau nu, are nevoie de acest anunţ."

Împărţit în trei capitole -, pe lângă introducerea şi încheierea - documentul Lineamenta a fost trimis Sinoadelor episcopilor Bisericilor orientale catolice „sui iuris”, Conferinţelor episcopale, departamentelor Curiei Romane şi Uniunii Superiorilor Generali. Documentul conţine, de asemenea, un chestionar detaliat la care participanţii la viitorul Sinod vor trebui să răspundă până la 1 noiembrie. Răspunsurile lor vor fi analizate şi integrate în Instrumentum laboris, adică documentul asupra căruia cea de-a XIII-a Adunare generală ordinară a Sinodului episcopilor va lucra în Vatican de la 7 la 28 octombrie 2012.