Sfântul Francisc de Sales, episcop şi învăţător al Bisericii în cateheza Papei la audienţa generală

(RV - 2 martie 2011) La audienţa generală de miercuri 2 martie desfăşurată în aula Paul al VI-lea din Vatican, papa Benedict al XVI-lea a propus o cateheză despre Sfântul Francisc de Sales, anii vieţii 1567-1622. La audienţă participă circa 7 mii de pelerini veniţi din Franţa, Anglia, Irlanda, Danemarca, Finlanda, Singapore, Germania, Austria, Elveţia, Spania, Argentina, Polonia, Croaţia, Republica Cehă, Slovacia, Italia. Iau parte şi preoţi din Mişcarea Focolarelor şi călugăriţe din Congregaţia „Fiicele Sfântului Camil” din diferite ţări.

Propunem mai întâi în traducerea noastră sinteza catehezei ţinută de Pontif în franceză şi apoi Biografia Sfântului Francisc din cartea „Vieţile Sfinţilor”, Bucureşti.

Iubiţi fraţi şi surori, « Dieu est le Dieu du cœur humain - Dumnezeu este Dumnezeul inimii omeneşti». Aceste cuvinte sunt în centrul spiritualităţii Sfântului Francisc de Sales, care, în 1602, devine episcop de Geneva, bastion al Calvinismului în acea epocă. Născut în Franţa, Francisc de Sale a ştiut să concilieze moştenirea umanismului şi curentele mistice. A-l iubi pe Dumnezeu fără a cere nimic în schimb şi a se abandona iubirii sale a fost secretul vieţii lui. Direcţiunea sa spirituală a influenţat Europa şi conştiinţa creştină prin bunătatea învăţăturilor sale. A înfiinţat Ordinul Vizitaţiunii (al Vizitandinelor) împreună cu Sfânta Ioana Francisca de Chantal. În cartea sa „Introduction à la vie dévote - Introducere la viaţa evlavioasă », el anticipează chemarea la sfinţenie pentru toţi de înfăptuit prin îndeplinirea îndatoririlor proprii fiecăruia, chemare pe care o va relua Conciliul Vatican II. În lucrarea sa „Traité sur l’amour de Dieu - Tratat despre iubirea lui Dumnezeu », operă literară remarcabilă, el prezintă omul ca perfecţiunea universului, iar dragostea ca „extazul vieţii şi al faptelor”. Îndeamnă la a face totul din iubire; nimic din constrângere - a iubi mai mult ascultarea decât a se teme de neascultare. Învăţător al Bisericii, Sfântul Francisc de Sale inspiră spiritualitatea Sfântului Ioan Bosco şi eroica ‘petite voie - calea cea mică’ a Sfintei Tereza din Lisieux, precum şi alte curente spirituale. Dragi prieteni, să fin şi noi nostalgici după Dumnezeu şi să cultivăm în relaţiile noastre simplitatea şi blândeţea!

rv/al

SF. FRANCISC DE SALES, EPISCOP ŞI ÎNVĂŢĂTOR AL BISERICII. Scurtă biografie.

„Dacă greşesc, vreau mai degrabă să greşesc din prea multă bunătate decât din prea multă asprime". În această afirmaţie a Sfântului Francisc de Sales (născut în 1567, în castelul din Sales, dintr-o familie nobilă din Savonia - regiune în sud-estul Franţei, la frontiera cu Italia) se află secretul simpatiei care şi-a atras-o din partea contemporanilor săi. Blândeţea sufletului său, ce îi fascinează atât de mult pe cei care-i citesc viaţa, nu era o însuşire înnăscută, după cum apare din următoarea frază: „Vrei ca într-un sfert de oră să pierd acea puţină blândeţe pe care am dobândit-o în douăzeci de ani cu preţul atâtor osteneli?". După luarea licenţei în Drept la Universitatea din Padova, împotriva aşteptărilor părinţilor, la vârsta de 26 de ani, cere să devină preot şi se prezintă voluntar pentru misiunea oficială de predicator catolic printre calvinii din părţile Genevei. S-a dovedit un preot plin de zel şi neobosit lucrător în via Domnului.

Văzând că roadele obţinute prin predici erau foarte puţine, a început să publice foi volante pe care el singur le strecura sub uşile caselor sau le afişa pe pereţi; această originală activitate i-a meritat titlul de patron al ziariştilor şi al tuturor celor ce vor să răspândească adevărul creştin, slujindu-se de mijloacele de comunicaţii sociale. Dar şi foile volante strecurate sub uşile caselor au avut puţină influenţă.

Ducele de Savoia, de care depindea Francisc, s-a oferit să-i vină în ajutor cu mijloace militare. El a protestat energic, deoarece intoleranţa nu se potrivea cu temperamentul lui, şi a preferat să-şi ducă mai departe lupta pentru puritatea credinţei folosind metodele iubirii creştine, încercând să lumineze conştiinţele prin scrieri adecvate. „Introducerea la viaţa evlavioasă" şi „Tratatul despre iubirea Iui Dumnezeu" sunt cărţile lui cele mai citite, care i-au adus şi titlul de învăţător al Bisericii. „Tratatul despre iubirea lui Dumnezeu" a fost argumentul cu care i-a convins pe hughenoţi să se întoarcă în sânul Bisericii Catolice.

La vârsta de 32 ani, este numit episcop ajutor şi, peste 3 ani, episcop titular de Geneva; în această calitate, a introdus în dieceză reformele propuse de Conciliul Ecumenic din Trento. Director de conştiinţă al Sfântului Vincenţiu de Paoli şi, al Sfintei Ioana Francisca de Chantal, care, împreună cu el, a format Ordinul Vizitaţiunii, Francisc de Sales, pe bună dreptate, poate fi considerat drept unul dintre reprezentanţii cei mai de seamă ai umanismului creştin de tip specific francez.

A murit la Lyon, în ziua de 28 decembrie 1622, din cauza unui atac de apoplexie, şi a fost declarat sfânt în 1655. Noul calendar îl aminteşte la 24 ianuarie, zi în care rămăşiţele lui pământeşti au fost transportate de la Lyon la Annecy, pentru înmormântarea definitivă. Annecy este locul unde şi-a avut reşedinţa în calitate de episcop de Geneva, pentru că, în acel timp, Geneva era sub administraţia calvină, care nu-i permitea unui episcop catolic să locuiască în Geneva.

Iniţial, numele de Francisc (francez) a fost dat unor copii născuţi pe când tatăl lor se afla în Franţa. Exista un obicei din vechime de a i se da copilului care s-a născut în absenţa tatălui numele ţării unde se afla în acest timp. La romani, există numele Proculus (procul - departe).

După ce numele de Francisc a fost ilustrat de Francisc din Assisi prin viaţa sa minunată, a devenit foarte popular în lumea creştină. Prin el, se afirmă fie dragostea părinţilor faţă de Sfântul Francisc de Assisi, fie dorinţa ca fiul lor să urmeze sfinţenia Sfântului Francisc. În calendarul roman sunt încă mulţi sfinţi cu numele Francisc, dintre care cei mai renumiţi sunt: Francisc de Assisi (4 octombrie), Francisc de Paul (2 aprilie), Francisc de Sales (24 ianuarie), Francisc Xaveriu (3 decembrie), Francisca Romana (9 martie).Un singur cuvânt poartă cu el istoria atâtor vieţi, idealuri măreţe, şi chemarea spre izvoarele păcii şi demnităţii inimii omeneşti.