Benedict al XVI-lea la audienţa generală dedicată Sf. Francisc de Sales: libertatea nu se dobândeşte prin violenţă ci cu iubirea trăită zi de zi

(RV - 2 martie 2011) Idealul libertăţii la care aspiră oamenii se realizează în plinătate numai în Dumnezeu şi nu cu violenţă şi nelinişte, prin care adeseori se încearcă şi astăzi. A afirmat Benedict al XVI-lea în finalul catehezei sale la audienţa generală de miercuri în Aula Paul al VI-lea din Vatican. Cateheza a fost dedicată Sfântului Francisc de Sales, Franţa, anii vieţii 1567-1622. Papa a vorbit despre marea amabilitate şi profunzimea de suflet a Sfântului, care a învăţat că sfinţenia este o cale deschisă tuturor, fără nici o deosebire de starea lor socială.

Sfinţenia este la îndemâna tuturor şi nu doar a asceţilor sau a celor care trăiesc în mănăstiri. O idee de acum dobândită şi familiară pentru sensibilitatea creştină contemporană. Un gând răscolitor însă în urmă cu 400 de ani, când cu harul şi profunzimea care îi erau proprii, l-a formulat Francisc de Sale. Elocvent - într-o epocă în care se discuta despre ce trebuie să se aştepte de la Dumnezeu - conştiinţa la care a ajuns, rugându-se şi întrebându-se Francisc la vârsta de 20 de ani: libertatea stă în a-l iubi pe Dumnezeu „fără a cere nimic în schimb”.

Evidentă este admiraţia cu care Benedict al XVI-lea a descris un om pe care Biserica în cinsteşte ca Sânt şi învăţător, dintre cei mai mari, care a trăit între secolele 16-17:
• Influenţa vieţii şi a învăţăturii sale asupra Europei epocii şi secolelor succesive apare imensă. Este apostol, predicator, scriitor, om de acţiune şi de rugăciune; angajat să realizeze idealurile Conciliului din Trento; implicat în controversa şi în dialogul cu protestanţii, experimentând tot mai mult, dincolo de confruntarea teologică necesară, eficacitatea relaţiei personale şi a iubirii; însărcinat cu misiuni diplomatice la nivel european şi cu sarcini sociale de mediere şi de reconciliere.

„Dumnezeu este Dumnezeul inimii omeneşti”, explica cu simplitate doar aparentă Francisc de Sales. Un om care - a recunoscut papa Benedict - era bogat în umanitate, cu zestrea sa de cultură, politeţe, nobleţe, solidaritate. Îl îmbogăţea acel sens uman al experienţei creştine la care se adăuga o înţelepciune pe care o revărsa în contactele sale cu lumea ca şi în operele sale scrise, rămase celebre. În una din ele numită „Introducere la viaţa evlavioasă”, Sfântul francez - a amintit Benedict al XVI-lea - formulează un îndemn „revoluţionar”, acela „de a fi complet ai lui Dumnezeu, trăind în plinătate prezenţa în lume şi datoriile propriei stări de viaţă”:
• Se năştea astfel acea chemare către laici, acea grijă pentru consacrarea lucrurilor temporale şi pentru sfinţirea cotidianului asupra cărora vor insista Conciliul Vatican II şi spiritualitatea timpului nostru. Se manifesta idealul unei umanităţi reconciliate, în sintonia dintre acţiunea în lume şi rugăciune, între condiţia seculară şi căutarea desăvârşirii, cu ajutorul harului lui Dumnezeu care pătrunde umanul, şi fără să-l distrugă, îl purifică, elevându-l la înălţimile divine.

Francisc de Sales, a continuat Pontiful, ajunge să descrie raţiunea umană ca „un templu compartimentat în mai multe spaţii”, în centrul căreia se află „străfundul sufletului”, punctul în care raţiunea - a spus într-o zi - „închide ochii” iar cunoaşterea devine „un tot cu iubirea”:
• Că iubirea, în dimensiunea sa teologală, divină, este raţiunea de a fi a tuturor lucrurilor, într-o scară ascendentă ce nu pare să cunoască fracturi şi abisuri, Sfântul Francisc de Sales a rezumat aceasta într-o frază celebră: „Omul este desăvârşirea universului; spiritul este perfecţiunea omului; iubirea este aceea a spiritului şi caritatea aceea a iubirii.

Va scrie într-o zi, pentru Sfânta Ioana Francisca de Chantal, „regula” după care, a amintit papa Benedict, se vor forma Sfinţi succesivi precum Ioan Bosco sau Tereza din Lisieux:
• A face totul din iubire, nimic din constrângere - a iubi mai mult ascultarea decât a se teme de neascultare. Vă las duhul libertăţii, desigur nu cel care exclude ascultarea, deoarece aceasta este libertatea lumii; ci acela care exclude violenţa, neliniştea şi scrupulele.

O regulă, a conclus Pontiful, care răstoarnă şi răspunde la anumite derive ale lumii de azi:
• Într-o epocă ca cea a noastră care caută libertatea, chiar cu violenţă şi nelinişte, nu trebuie să scape actualitatea acestui mare maestru de spiritualitate şi de pace, care consemnează ucenicilor săi „spiritul de libertate”, cea adevărată (…) Sfântul Francisc de Sales este un martor exemplar al umanismului creştin; cu stilul său familiar, cu parabole care au uneori bătaia de aripă a poeziei, aminteşte că omul poartă înscrisă în adâncul său nostalgia după Dumnezeu şi că numai în el găseşte adevărata bucurie şi realizarea sa cea mai deplină.

La audienţă au participat circa 7 mii de pelerini, cei mai mulţi veniţi din Franţa, Anglia, Irlanda, Danemarca, Finlanda, Singapore, Germania, Austria, Elveţia, Spania, Argentina, Polonia, Croaţia, Republica Cehă, Slovacia, Italia. Erau prezenţi şi preoţi din Mişcarea Focolarelor şi călugăriţe din Congregaţia „Fiicele Sfântului Camil” din diferite ţări, care în 2011 sărbătoresc centenarul morţii fondatoarei lor, Fericita Iozefina Vannini şi pe care Pontiful le-a îndemnat să „slujească cu generozitate Evanghelia vieţii, urmându-l pe Cristos Bunul Samaritean”.

Ca de obicei, la terminarea audienţei generale, s-a cântat rugăciunea Tatăl nostru în limba latină, intonată de Pontif şi continuată împreună cu credincioşii, aceştia putând urmări textul scris pe verso biletelor de intrare. În final Papa a invocat binecuvântarea sa apostolică, extinzând-o bucuros la toţi cei care pe calea undelor o primesc în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio: