Papa la Angelus: Creştinul se distinge prin încrederea absolută în Providenţa divină; îndemn la un stil de viaţă mai simplu şi sobru

(RV - 27 februarie 2011) Credinţa nu înseamnă fatalism şi nu scuteşte de lupta pentru o viaţă demnă. Nu se poate sluji la doi stăpâni, lui Dumnezeu şi bogăţiilor. Să învăţăm toţi să trăim mai simplu şi mai sobru. A spus papa Benedict al XVI-lea comentând Evanghelia Liturghiei duminicale înainte de recitarea rugăciunii „Angelus” împreună cu miile de credincioşi reuniţi la amiază în Piaţa Sfântul Petru. Cuvintele lui Isus „Nu vă faceţi atâta grijă spunând: «Ce vom mânca?» sau «Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?» , ar putea părea - a remarcat - puţin realiste sau chiar evazive. Desigur, este clar că această învăţătură rămâne mereu adevărată şi valabilă pentru toţi, dar este practicată în funcţie de diferitele vocaţii: mai radical de către un frate franciscan şi altfel de un tată de familie care trebuie să ţină cont de îndatoririle sale faţă de soţie şi copii. În orice caz, însă, creştinul se distinge prin încrederea absolută în Tatăl ceresc, aşa cum a făcut Isus.

Iată în întregime alocuţiunea Sfântului Părinte:
• Iubiţi fraţi şi surori, în Liturghia de azi răsună unul din cuvintele cele mai mişcătoare din Sfânta Scriptură. Duhul Sfânt ni l-a dăruit prin pana aşa-numitului „al doilea Isaia”, care, pentru a mângâia Ierusalimul abătut de nenorociri, se exprimă astfel: „Poate oare o femeie să uite de copilul pe care-l alăptează şi să nu-şi iubească rodul trupului ei? Însă chiar dacă ea ar uita, eu totuşi nu te voi uita!” (Is 49,15). Acest îndemn la încredere în iubirea nesecată a lui Dumnezeu este a pusă alături de pagina, la fel de sugestivă, a Evangheliei după Matei, în care Isus îi îndeamnă pe ucenicii săi să se încreadă în providenţa Tatălui ceresc, care hrăneşte păsările cerului şi îmbracă crinii câmpului, şi cunoaşte toate nevoile noastre (Cf Mt 6,24-34). Astfel se exprimă: „Nu vă faceţi atâta grijă spunând: «Ce vom mânca?» sau «Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?» Toate acestea le caută păgânii; Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de ele”.

În faţa situaţiei atâtor persoane, de aproape şi de departe, care trăiesc în mizerie, acest discurs al lui Isus ar putea să apară puţin realist, dacă nu chiar evaziv.
• În realitate, Domnul vrea să facă să se înţeleagă cu claritate că nu se poate sluji la doi stăpâni: lui Dumnezeu şi bogăţiei. Cine crede în Dumnezeu, Tată plin de iubire faţă de fiii săi, pune pe primul loc căutarea Împărăţiei sale, a voinţei sale.

Şi aceasta este tocmai contrariul fatalismului sau al unui irenism ingenuu.
• Credinţa în Providenţă, de fapt, nu dispensează de lupta obositoare pentru o viaţă demnă, dar liberează de preocuparea pentru lucruri şi de frica zilei de mâine.

Este clar că această învăţătură a lui Isus, deşi rămânând mereu adevărată şi valabilă pentru toţi, este practicată în moduri diferite în funcţie de diferitele vocaţii:
• un frate franciscan va putea să o urmeze în mod mai radical, în timp ce un tată de familie va trebuie să ţină cont de propriile îndatoriri faţă de soţie şi copii. În orice caz, însă, creştinul se distinge prin încrederea absolută în Tatăl ceresc, aşa cum a fost pentru Isus.

Este tocmai relaţia cu Dumnezeu Tatăl cea care dă sens întregii vieţi a lui Cristos, cuvintelor sale, gesturilor sale de mântuire, până la patima, moartea şi învierea sa.
• Isus ne-a arătat ce înseamnă a trăi cu picioarele bine plantate pe pământ, atenţi la situaţiile aproapelui, şi în acelaşi timp ţinând mereu inima în Cer, cufundat în milostivirea lui Dumnezeu.

Dragi prieteni, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu al acestei duminici, vă îndemn să o invocaţi pe Fecioara Maria cu titlul de Mamă a divinei Providenţe. Ei să-i încredinţăm viaţa noastră, drumul Bisericii, evenimentele istoriei.
• În special, să invocăm mijlocirea sa pentru ca toţi să învăţăm a trăi potrivit unui stil mai simplu şi mai sobru, în treburile zilnice şi în respect faţă de creaţia pe care Dumnezeu a încredinţat-o pazei noastre.

După rugăciunea Îngerul Domnului au urmat saluturile Papei în diferite limbi adresate pelerinilor şi turiştilor reuniţi în Piaţa Sfântul Petru. Un salut special l-a adresat reprezentanţei sosite cu ocazia Zilei internaţionale a Bolilor Rare, căreia Benedict al XVI-lea i-a dat asigurarea unei rugăciuni speciale formulând urarea de paşi înainte pentru cercetarea în acest domeniu. Ziua este celebrată luni 28 februarie sub deviza „Rari dar egali”.

Iată, stimaţi ascultători şi binecuvântarea apostolică invocată de Papa duminică 27 februarie, la întâlnirea cu credincioşii, romani şi pelerini, reuniţi la amiază în Piaţa Sfântul Petru pentru rugăciunea „Angelus”, binecuvântare pe care o extinde bucuros pe această cale la toţi cei dispuşi lăuntric să o primească în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio: