Benedict al XVI-lea la audienţa generală. Sf. Robert Belarmin: nu este posibilă reforma
Bisericii fără reforma noastră personală şi convertirea inimii
(RV - 23 februarie 2011) Un semn distinctiv al spiritualităţii Sfântului Robert
Belarmin este percepţia vie şi personală a bunătăţii imense a lui Dumnezeu. Sfântul
Robert Belarmin spunea: ”Dacă ai înţelepciune, înţelegi că eşti creat pentru
slava lui Dumnezeu şi pentru mântuirea ta veşnică. Acesta este scopul tău, acesta
este centrul sufletului tău, aceasta este comoara inimii tale. La audienţa
generală de miercuri în Aula Paul al XVI-lea din Vatican, papa Benedict al VI-lea
a ţinut o cateheză despre Sfântul Robert Belarmin, preot iezuit, episcop, cardinal
şi învăţător al Bisericii, Italia, anii vieţii 1542-1621. Imediat după Conciliul din
Trento, a căutat să întărească identitatea Bisericii Catolice în raport cu Reforma
Protestantă. La terminarea audienţei, Pontiful a binecuvântat „Flacăra Benedictină
a Păcii”, care din oraşul italian Norcia, locul natal al Sfântului Benedict va pleca
zilele viitoare în Anglia ca semn de reconciliere şi solidaritate între naţiuni.
Păstor
de suflete, om de conducere şi model de rugăciune: Benedict al XVI-lea a prezentat
trăsăturile fundamentale ale figurii Sfântului Robert Belarmin, care prin scrierile
sale de teologie şi spiritualitate a desfăşurat un rol important în Biserica de după
Conciliul din Trento pentru a răspunde Reformei protestante, născută dintr-o „gravă
criză politică şi religioasă” • El evită orice abordare polemică şi agresivă
faţă de ideile Reformei, dar folosind argumentele raţiunii şi ale Tradiţiei Bisericii,
ilustrează în mod clar şi eficient doctrina catolică.
Membru a numeroase
Congregaţii romane, cardinalul iezuit a avut şi însărcinări diplomatice, şi cu toate
acestea, a observat Pontiful, funcţiile exigente de conducere „nu l-au împiedecat
să tindă zilnic spre sfinţenie”. Papa Benedict a pus astfel accentul pe angajarea
sa în predicarea Evangheliei: • Predica şi catehezele sale prezintă acelaşi
caracter de esenţialitate pe care îl deprinsese din educaţia ignaţiană, menită în
întregime să concentreze puterile sufletului asupra Domnului Isus cunoscut, iubit
şi imitat cu intensitate.
În scrierile sale, a observat papa Benedict,
remarcă în mod clar „primatul pe care el îl acordă învăţăturii Domnului”. Sfântul
Belarmin a fost deci un model de rugăciune, „o rugăciune care ascultă cuvântul Domnului”,
care „nu se închide în sine, dar este bucuroasă să se abandoneze lui Dumnezeu”: •
Un semn distinctiv al spiritualităţii lui Robert Belarmin este percepţia vie şi personală
a bunătăţii imense a lui Dumnezeu, pentru care Sfântul nostru se simţea cu adevărat
fiul iubit de el şi era izvor de mare bucurie reculegerea, cu seninătate şi simplitate,
în rugăciune, în contemplarea lui Dumnezeu.
Format la spiritualitatea Sântului
Ignaţiu de Loyola, a mai adăugat, Belarmin prezintă ca normă sigură pentru a trăi
bine şi muri bine „meditarea deasă şi cu seriozitate că vom trebui să dăm socoteală
lui Dumnezeu de faptele proprii” şi căutarea „de a nu strânge bogăţii pe acest pământ,
da a trăi simplu şi cu dragoste adunând bunuri pentru Cer”. Cardinalul Belarmin cheamă
apoi cu tărie clerul şi credincioşii la o reformă personală a vieţii: • Belarmin
învaţă cu multă claritate şi cu exemplul vieţii că nu poate exista adevărată reformă
a Bisericii dacă mai întâi nu are lor reforma noastră personală şi convertirea inimii
noastre.
Evenimente prospere sau potrivnice, bogăţii şi sărăcie”, a spus
Papa cu referinţă la o scriere a Sfântului iezuit, „înţeleptul nu trebuie nici să
le caute, nici să fugă de ele pentru el însuşi. Dar sunt bune şi de dorit doar dacă
ele contribuie la slava lui Dumnezeu”: • Nu sunt cuvinte depăşite, ci de meditat
îndelung pentru a ne orienta drumul pe acest pământ. Ne amintesc că scopul vieţii
noastre este Domnul, Dumnezeul care s-a revelat în Isus Cristos, în care el continuă
să ne cheme şi să ne promită comuniunea cu el.
Aceste cuvinte, a adăugat,
ne amintesc „importanţa încrederii în Domnul, de a ne cheltui într-o viaţă fidelă
Evanghelie, de a accepta şi lumina cu credinţa şi cu rugăciunea orice împrejurare
şi orice faptă a vieţii, îndreptaţi mereu spre unirea cu el”.
În momentul saluturilor
în limba italiană, Papa a adresat un cordial bun venit delegaţiilor reunite din Norcia
şi Cassino, care au purtat „Flacăra Benedictină a Păcii”. Flacăra, binecuvântată de
Papa, va pleca pe 1 martie spre Londra pentru o celebrare ecumenică: • Dragi
prieteni, în timp ce vă mulţumesc pentru vizita de azi, doresc ca tradiţionala iniţiativă
să contribuie la reînsufleţirea luminii credinţei, în special în Europa şi să fie
purtătoare de concordie şi de reconciliere.
Ca de obicei, la terminarea
audienţei generale, s-a cântat rugăciunea Tatăl nostru în limba latină, intonată de
Pontif şi continuată împreună cu credincioşii, aceştia putând urmări textul scris
pe verso biletelor de intrare. În final Papa a invocat binecuvântarea sa apostolică,
extinzând-o bucuros la toţi cei care pe calea undelor o primesc în spirit de credinţă.