Papa la audienţa generală a vorbit despre Sf. Ioan al Crucii, cântăreţ al iubirii divine: credinţa nu este o povară, ci lumină pentru viaţă

(RV - 16 februarie 2011) Papa Benedict al XVI-lea a dedicat cateheza audienţei generale de miercuri, în Aula Paul al VI-lea din Vatican, Sfântului Ioan al Crucii, mare mistic din secolul al XVI-lea, Spania, anii vieţii 1542- 1591, prieten al Sfintei Tereza de Avila. Papa a reparcurs viaţa Sfântului spaniol şi s-a oprit asupra învăţăturii spiritual a “Doctorului mistic” şi reformator al Ordinului carmelit. Doctrina sa, a observat Pontiful, descrie “un drum sigur pentru a ajunge la sfinţenie, starea de desăvârşire la care Dumnezeu ne cheamă pe toţi.

Sfântul Ioan al Crucii, a spus Benedict al XVI-lea, ne învaţă că a-l urma pe Cristos “nu este o povară”, ci este lumina care ne ajută în viaţa de fiecare zi. Papa a amintit că existenţa misticului spaniol nu a însemnat un „zbor peste norii mistici”, a fost în schimb foarte dură, „practică şi concretă”. De aici, a subliniat că experienţa Sfântului Ioan al Crucii este un model pentru toţi, nu doar pentru puţine suflete alese:
• Dacă un om poartă în sine o mare iubire, această iubire îi dă aproape aripi şi suportă mult mai uşor toate lucrurile chinuitoare ale vieţii, întrucât poartă în sine această mare lumină. Şi aceasta este credinţa: a fi iubit de Dumnezeu şi a se lăsa iubit de Dumnezeu în Cristos Isus.

Sfinţenia, a afirmat Papa, nu este opera noastră dar este o deschidere a ferestrelor sufletului nostru la lumina lui Dumnezeu, pentru ca să ne poată transforma viaţa. Sfinţenia este înainte de toate a se lăsa iubiţi de Dumnezeu:
• Să-l rugăm pe Domnul pentru ca să ne ajute să găsim această sfinţenie de a ne lăsa iubiţi de Dumnezeu, care este chemarea noastră a tuturor şi adevărata răscumpărare.

Pontiful a parcurs viaţa Sfântului Ioan al Crucii, marcată de suferinţe, dificultăţi şi neînţelegeri, întotdeauna depăşite cu o neclintită încredere în Domnul. Şi a amintit prietenia spirituală cu Tereza de Avila împreună cu care a întreprins reforma Ordinului carmelit „spre mai marea slavă a lui Dumnezeu”. Supranumit „Doctor mistic sau al Teologiei spirituale”, el este unul dintre cei mai importanţi poeţi lirici spanioli. Papa amintit operele sale: „Noaptea întunecată a sufletului”, „Urcarea Muntelui Carmel”, „Cântarea spirituală”, „Flacăra iubirii vii”. Ceea ce au comun aceste texte mistice este drumul de purificare treptată a sufletului pentru a ajunge pe culmea perfecţiunii creştine.

O culme simbolizată de Muntele Carmel:
• Această purificare este propusă ca un drum pe care omul îl întreprinde, colaborând cu lucrarea divină. Purificarea, care pentru a ajunge la uniunea de iubire cu Dumnezeu trebuie să fie totală, începe de la cea a vieţii simţurilor şi continuă cu cea care se obţine prin intermediul celor trei virtuţi teologale: credinţa, speranţa şi dragostea, care purifică intenţia, memoria şi voinţa.

De altfel, Sfântul Ioan al Crucii în cartea sa „Noaptea întunecată a sufletului” descrie aspectul „pasiv”, adică intervenţia lui Dumnezeu în procesul de „purificare” a sufletului.

Efortul uman, de fapt - a subliniat Papa - este incapabil de la sine să ajungă până la rădăcinile profunde ale înclinaţiilor şi obişnuinţelor rele ale persoanei; le poate doar frâna, dar nu eradica complet”. Pe de altă parte, a relevat, ceea ce face sufletul curat şi liber „este eliminarea oricărei dependenţe dezordonate de lucruri”:
• Procesul lung şi obositor de purificare cere efortul personal, dar adevăratul protagonist este Dumnezeu: tot ceea ce omul poate face este „a se dispune”, a fi deschis acţiunii divine şi a nu-i pune obstacule. Trăind virtuţile teologale, omul se elevează şi dă valoare propriei străduinţe. Ritmul de creştere a credinţei, speranţei şi dragostei merge mână în mână cu lucrarea de purificare şi cu uniunea treptată cu Dumnezeu până la a se transforma în el.

Când se ajunge la această ţintă, a constatat, „sufletul se cufundă în însăşi viaţa trinitară” încât îl iubeşte pe Dumnezeu „cu însăşi iubirea cu care el îl iubeşte, deoarece îl iubeşte în Duhul Sfânt”. Iată, pentru ce, a spus Pontiful, Sfântul Ioan al Crucii susţine că „nu există adevărată unire de iubire cu Dumnezeu dacă nu culminează în uniunea trinitară”.

În momentul saluturilor către grupurile de pelerini, Papa a adresat un gând plin de afecţiune Misionarelor Carităţii prezente în Aula Paul al VI-lea, mulţumindu-le pentru „mărturia creştină bucuroasă pe care o dau în diferite continente, pe urmele neuitatei lor fondatoare” Maica Tereza din Calcutta. Apoi, a adresat un salut coordonatorilor regionali ai Apostolatului Mării, cu ocazia reuniunii de studiu promovate la Roma de Consiliul Pontifical pentru Pastorala Migranţilor şi Itineranţilor, încurajându-i să „identifice răspunsuri pastorale adecvate la probleme lucrătorilor mării şi familiilor lor”.

Ca de obicei, la terminarea audienţei generale, s-a cântat rugăciunea Tatăl nostru în limba latină, intonată de Pontif şi continuată împreună cu credincioşii, aceştia putând urmări textul scris pe verso biletelor de intrare. În final Papa a invocat binecuvântarea sa apostolică, extinzând-o bucuros la toţi cei care pe calea undelor o primesc în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio: