2011-02-12 14:08:40

Papa către Fraternitatea Misionarilor Sf. Carol Borromeo: în prietenie cu Isus, preotul află energiile pentru a se îngriji de oameni


(RV - 12 februarie 2011) Un discurs pasionat despre importanţa preoţiei în viaţa Bisericii şi a lumii. Benedict al XVI-lea l-a rostit sâmbătă dimineaţă primind în Sala Clementină din Palatul Apostolic participanţii la Adunarea generală a Fraternităţii Sacerdotale a Misionarilor Sfântului Carol Borromeo, cu ocazia celor 25 de ani de la înfiinţare. Papa a amintit „prietenia sa îndelungată” cu preotul Luigi Giussani, subliniind cum Fraternitatea mărturiseşte „rodnicia carismei sale”. Apoi, i-a invitat pe seminarişti şi preoţi să-şi alimenteze propria credinţă cu rugăciunea asiduă şi viaţa în comun.

Preoţia are nevoie „să se reînnoiască continuu, găsind în viaţa lui Isus formele cele mai esenţiale ale propriei existenţe”. A subliniat Pontiful în audienţa acordată membrilor Fraternităţii Sfântul Carol, întemeiată de mons. Massimo Camisasca în urmă cu 25 de ani. În cuvântul său, Pontiful a amintit înainte de toate că „preoţia creştină nu este scop în sine”. Ea, de fapt, „a fost voită de Isus în funcţie de naşterea şi viaţa Bisericii”:
Gloria şi bucuria preoţiei este a-l sluji pe Cristos şi Trupul său mistic. Ea reprezintă o vocaţie foarte frumoasă şi singulară în interiorul Bisericii, care îl face prezent pe Cristos, deoarece este părtaşă la Preoţia lui Cristos, unică şi veşnică: prezenţa de vocaţii la preoţie este un semn sigur al adevărului şi vitalităţii unei comunităţi creştine.

Şi a adăugat că „nu există creştere adevărată şi fecundă în Biserică fără o adevărată prezenţă sacerdotală care să o susţină şi să o alimenteze”. A pus astfel accentul pe importanţa meditaţiei şi a rugăciunii de trăit ca „dialog cu Domnul înviat”. Şi-a îndreptat apoi gândul spre „valoarea vieţii în comun” nu numai ca răspuns la urgenţele momentului precum carenţa de preoţi. Papa s-a referit înainte de toate la semnificaţia teologică a realităţii comuniunii:
• Viaţa în comun este de fapt o expresie a darului lui Cristos care este Biserica, şi este prefigurată în comunitatea apostolică, care a dat loc preoţilor. Nici un preot de fapt nu administrează ceva care îi este propriu, dar participă împreună cu alţi fraţi la un dar sacramental ce vine direct de la Isus.

Viaţa comunitară, a continuat, exprimă prin urmare „un ajutor pe care Cristos îl dă existenţei noastre”. A trăi cu alţii „înseamnă a accepta necesitatea propriei convertiri continue şi mai ales a descoperi frumuseţea unui atare drum, bucuria smereniei, a pocăinţei, dar şi a convertirii, a iertării reciproce, a sprijinului reciproc”. Papa a încheiat intervenţia sa reafirmând că „nici o adevărată viaţă în comun nu e posibilă fără rugăciune”:
E nevoie a sta cu Isus pentru a putea sta cu alţii. Aceasta este inima misiunii. În tovărăşia lui Cristos şi a fraţilor fiecare preot poate găsi energiile necesare pentru a lua asupra sa grija de oameni, a se îngriji de nevoile spirituale şi materiale pe care le întâmpină, pentru a învăţa prin cuvinte mereu noi, dictate de iubire, adevărurile veşnice ale credinţei de care le este sete şi contemporanilor noştri.

Aici serviciul audio: RealAudioMP3







All the contents on this site are copyrighted ©.