Comemorarea Sfintei Fecioare Maria de Lourdes în învăţătura lui Benedict al XVI-lea:
bucuria creştină nu uită suferinţa
(RV - 11 februarie 2011) În fiecare an în ziua de 11 februarie Biserica celebrează
comemorarea Sfintei Fecioare Maria de Lourdes. 11 februarie 1858 este ziua primei
sale apariţii tinerei Bernadeta în peştera dela Massabielle în Pirineii francezi.
Totodată este cea de-a 19 Zi Mondială a Bolnavului. În serviciul realizat de Fausta
Speranţa parcurgem câteva momente din pontificatul lui Benedict al XVI-lea dedicate
în mod special Fecioarei Maria de Lourdes. În prima sa enciclică „Deus
caritas est”, Benedict al XVI-lea vorbeşte despre iubirea care se dăruieşte şi
care provine de la Dumnezeu; vorbeşte despre acţiunea umanitară şi spirituală a Bisericii
faţă de cei bolnavi, ca trăsătură ce caracterizează comunitatea bisericească, oprindu-se
la valenţa comunitară ‚şi instituţională a mâinii întinse celor suferinzi în istoria
Bisericii. În cea de-a doua sa enciclică „Spe Salvi” despre speranţă, Benedict
al XVI-lea vorbind mai în general despre om, clarifică faptul că "măsura umanităţii
se determină în mod esenţial în raport cu suferinţa şi cu cel suferind. Acest lucru
este valabil atât pentru fiecare în parte, cât şi pentru societate. O societate care
nu reuşeşte să-i accepte pe cei suferinzi şi nu este capabilă să contribuie prin compasiune
pentru a face în aşa fel încât suferinţa să fie împărtăşită şi purtată şi în interior
este o societate crudă şi inumană” (n.4).
Sunt punctele ferme ale pontificatului
lui Benedict al XVI-lea care a celebrat cei 150 de ani ai apariţiilor Fecioarei Maria
la Lourdes, ducându-se la sanctuarul dedicat prin excelenţă suferinţei în 2008. Cu
acea ocazie Papa acordase indulgenţa plenară iar în relativul decret al Penitenţiariei
Apostolice se citeşte că „ nenumărata serie de prodigii” referitoare la sănătatea
trupului şi a spiritului verificate la Lourdes prin mijlocirea Fecioarei Maria, dovedeşte
„cu evidenţă că scopul integral al omului este binele întregii persoane, aici pe pământ
şi mai ales în veşnicia mântuirii”.
Pe 15 septembrie 2008, încheind călătoria
apostolică în Franţa care l-a condus şi la Grota unde Maica Domnului s-a arătat Bernadetei
Soubirous, Papa spunea: • "Le Pape se devait de venir à Lourdes pour célébrer
le 150e anniversaire...Papa avea datoria să vină la Lourdes pentru a celebra
150 de ani de la apariţii. În faţa Grotei de la Massabielle m-am rugat pentru voi
toţi. M-am rugat pentru Biserică. M-am rugat pentru Franţa şi pentru lume.
Lourdes-ul
este ca o lumină în întunericul mersului nostru şovăielnic spre Dumnezeu - afirma
Papa pelerin la Grota Fecioarei Maria”. „Maria a deschis aici o poartă spre lumea
de dincolo care ne interoghează şi ne seduce”. Şi Papa „timp de trei zile a stat la
şcoala sa”.
O ’şcoală’ ce se reînnoieşte în mod special în fiecare an în ziua
comemorării liturgice a Fericitei Fecioare Maria de Lourdes. Pe 11 februarie anul
trecut Papa amintea că Maria, Tămăduitoarea bolnavilor, „a arătat întotdeauna în a
însoţi drumul Bisericii, o solicitudine specială pentru cei suferinzi”, cum „dau mărturie
miile de persoane care se duc la sanctuarele mariane pentru a o invoca pe Mama lui
Cristos şi găsesc în ea tărie şi alinare”: • „Noi trăim o bucurie ce
nu uită suferinţa., din contra o înţelege. În acest mod bolnavii şi toţi cei suferinzi
sunt în Biserică nu numai destinatari de atenţie şi de grijă, dar înainte încă şi
mai ales sunt protagonişti ai pelerinajului credinţei şi speranţei”.
Şi
apoi Papa se opreşte la imnul „Magnificat- Sufletul meu îl preamăreşte pe Domnul”,
cântarea Fecioarei, a cărei bogăţie o poate descoperi fiecare în viaţa proprie: •
„Magnificat nu este cântecul celor cărora le surâde soarta, care au mereu „vântul
în pupă”; este mai degrabă aducerea de mulţumire a celui care cunoaşte dramele vieţii,
dar se încrede în lucrarea răscumpărătoare a lui Dumnezeu. Este un cântec ce exprimă
credinţa trăită de generaţii de oameni, bărbaţi şi femei care şi-au pus în Dumnezeu
speranţa şi s-a angajat personal, asemenea Mariei, pentru a fi de ajutor fraţilor
în nevoie”.
În fine, în acest scurt „excursus” de citate din Benedict al
XVI-lea, deşi ar fi multe altele, ajungem la duminica trecută 6 februarie în care
Papa la rugăciunea „Angelus” vorbeşte despre Ziua Mondială a Bolnavului 2011 care
se celebrează azi, vineri 11 februarie în comemorarea Fecioarei Maria de Lourdes: •
Îndemn, de aceea, pe toţi lucrătorii sanitari să recunoască în bolnav nu doar un trup
marcat de fragilitate, ci înainte de toate o persoană, căreia trebuie să i se dea
toată solidaritatea şi oferi răspunsuri adecvate şi competente.
Este
o ocazie - spune Papa - „pentru a creşte sensibilitatea comunităţilor bisericeşti
şi a societăţii civile faţă de cine suferă în fizicul său”
Papa în Mesajul
său dedicat bolnavilor 2011, subliniază cum evenimentul este o ocazie prielnică pentru
a „reflecta asupra misterului suferinţei şi face mai sensibile comunităţile diecezane
şi societatea civilă faţă de fraţii şi surorile în suferinţă. În text, Papa îndeamnă
apoi pe cei suferinzi să i-a exemplu din ultima fază a vieţii lui Ioan Paul al II-lea
„bolnav între bolnavi” şi care a doit aceastp zi dedicată celor bolnavi din toată
lumea. Benedict al XVI-lea scrie: „Doresc să exprim afecţiunea mea tuturor şi fiecăruia,
simţindu-mă părtaş la suferinţele şi speranţele pe care le trăiţi zilnic în unire
cu Cristos cel Răstignit şi Înviat, ca să vă dea pacea şi tămăduirea inimii”. Şi este
foarte importantă această tămăduire a inimii.
În încheierea acestor consideraţii
despre Lourdes şi Ziua Bolnavului iată rugăciunea pregătită cu această ocazie de Conferinţa
episcopatului italian:
„Părinte, care iubeşti viaţa, te implorăm în sănătate
şi în timp de boală. Tu nu vrei răul nostru, nici nu ne laşi singuri în durere. Paştele
Fiului tău Isus Cristos ne-a salvat pentru totdeauna de moarte, prin rănile sale am
fost cu adevărat vindecaţi. Spirit al Celui Înviat din morţi mângâie-ne, fă-ne fraţi
în suferinţă, fă ca mâinile celor care ne îngrijesc să fie pline de iubirea şi de
duioşia Mariei, Maica Îndurării”.