Papa la audienţa generală: în această societate carentă de valori spirituale, Sf.Tereza de Avila aminteşte importanţa rugăciunii pentru a-l întâlni pe Dumnezeu

(RV - 2 februarie 2011) Avem nevoie de rugăciune pentru a învăţa să iubim pe Dumnezeu şi pe fraţi. A subliniat papa Benedict al XVI-lea la audienţa generală de miercuri desfăşurată în Aula Paul al VI-lea din Vatican propunând o cateheză dedicată Sfintei Tereza a lui Isus, numită şi Tereza cea Mare sau Tereza de Avila, definită de Pontif „una din culmile spiritualităţii creştine din toate timpurile”. Papa a reparcurs momentele principale ale marii mistice spaniole, anii vieţii 1515 şi lesne de reţinut data morţii - 15 octombrie 1582, ziua introducerii calendarului gregorian.

Papa a subliniat cât este de actuală chemarea ei la meditaţie şi reculegere. Cateheza de azi, a explicat Pontiful, este prima dintr-o scurtă serie care completează prezentarea Învăţătorilor Bisericii, asupra cărora se oprise deja mai înainte.

Încă de mică, Tereza, provenind dintr-o familie numeroasă, din părinţi virtuoşi şi temători de Dumnezeu, a descoperit adevărul pe care îl rezumă în două principii fundamentale: pe de o parte „faptul că tot ceea ce aparţine lumii de aici, trece”, pe de alta, că numai Dumnezeu este „pentru totdeauna, mereu, mereu”, temă ce revine în renumita poezie „Nimic să nu de tulbure, nimic să nu te înfricoşeze, totul trece. Dumnezeu nu se schimbă; răbdarea obţine totul; cine îl are pe Dumnezeu, nimic nu-i lipseşte; Dumnezeu singur e de-ajuns”.

• Aici secvenţa muzicală „Nada te turbe, Nada te espante, todo se pasa. Dios no se muda. La paciencia todo lo alcanza. Quien a Dios tiene nada le falta, solo Dios basta”.

Rămasă orfană de mamă la 12 ani, îi cere Preasfintei Fecioare să fie mamă (Cf Vita 1, 7).
Tuturor ne este sete de Dumnezeu, toţi „în străfundul inimii noastre” simţim dorinţa de Dumnezeu şi de a fi prietenii săi: a afirmat Benedict al XVI-lea preluând din învăţătura Sfintei Tereza de Avila. Papa a relevat apoi că „în societatea noastră, adesea carentă de valori spirituale”, Sfânta Tereza a lui Isus „ne învaţă să fim martori neobosiţi ai lui Dumnezeu, ai prezenţei şi lucrării sale”:
• Exemplul acestei Sfinte, profund contemplativă şi eficient activă, să ne stimuleze şi pe noi să dedicăm în fiecare zi timpul cuvenit rugăciunii (…) timpul rugăciunii nu este timp pierdut, dar este un timp în care se deschide strada spre adevărata viaţă pentru a învăţa de la Dumnezeu o iubire înflăcărată pentru el şi pentru Biserica sa şi o caritate concretă faţă de fraţii noştri.

Papa a amintit că potrivit sfintei spaniole, reformatoare a Ordinului carmelit, „a se ruga înseamnă a-l frecventa cu prietenie” pe Domnul care ne iubeşte. Apoi, a pus accentul pe punctele esenţiale ale „spiritualităţii tereziene, profundă şi bine articulată”:
• În primul rând, Sfânta Tereza propune virtuţile evanghelice ca bază a întregii vieţi creştine şi umane: în special, detaşarea de bunuri sau sărăcia evanghelică; iubirea unora faţă de alţii ca element esenţial al vieţii comunitare şi sociale; umilinţa ca iubire faţă de adevăr; determinarea ca rod al îndrăznelii creştine; speranţa teologală, pe care o descrie ca sete de apă vie.

Cu toate acestea, Sânta Tereza nu uită virtuţile umane: „afabilitatea, veracitatea, modestia, politeţea, veselia, cultura”. Papa a amintit opera mistică cea mai renumită a Sfintei Tereza, „Castelul interior”, o relectură a propriului drum de viaţă spirituală şi în acelaşi timp o codificare a desfăşurării posibile a vieţii creştine spre plinătatea sa. În felul acesta s-a revenit la ce înseamnă a se ruga potrivit Terezei de Avila:
• Rugăciunea este viaţă şi se dezvoltă treptat odată cu creşterea vieţii creştine: începe cu rugăciunea vocală, trece prin interiorizare cu ajutorul meditaţiei şi reculegerii, până la a ajunge la uniunea de iubire cu Cristos şi cu Preasfânta Treime.

Papa a amintit prietenia misticei spaniole cu Sfântul Ioan al Crucii cu care ridică primul convent al Carmeliţilor Desculţi. A menţionat autobiografia Sfintei Tereza, intitulată „Cartea vieţii”, în care îşi supune sufletul discernământului „Maestrului celor spirituale”, Sfântul Ioan de Avila:
• Scopul este de a evidenţia prezenţa şi lucrarea lui Dumnezeu cel milostiv în viaţa sa: de aceea, opera reproduce adesea dialogul de rugăciune cu Domnul, Este o lectură ce fascinează, deoarece Sfânta nu numai povesteşte, dar arată că retrăieşte experienţa profundă a raportului său cu Dumnezeu.

În fine, Papa a amintit alte teme preferate de Sfânta Tereza: locul central al umanităţii lui Cristos şi iubirea pentru Biserică:
• Sfânta Tereza trăieşte o iubire necondiţionată faţă de Biserică: ea manifestă un profund „sensus Ecclesiae” - simţul profund al Bisericii în faţa episoadelor de divizare şi conflict în Biserica din vremea sa. Reformează Ordinul carmelit cu intenţia de a sluji mai bine şi apăra ’Sfânta Biserică Catolică Romană’, şi este dispusă să-şi dea viaţa pentru ea.

Audienţa generală a avut un simpatic moment în afara programului, când în timpul saluturilor în limba engleză, un copil a trecut peste barieră şi s-a apropiat de Papa cu care a schimbat câteva cuvinte, înainte de a fi însoţit în linişte la locul său. În final, Benedict al XVI-lea a salutat pe episcopul Vincenzo Paglia şi pe ceilalţi prelaţi prieteni ai Comunităţii Sfântul Egidiu, asociaţie care joi împlineşte 43 de ani de la întemeiere.

La terminarea audienţei generale, ca de obicei, s-a cântat rugăciunea Tatăl nostru în limba latină, intonată de Pontif şi continuată împreună cu credincioşii, aceştia putând urmări textul scris pe verso biletelor de intrare. În final Papa a invocat binecuvântarea sa apostolică, extinzând-o bucuros la toţi cei care pe calea undelor o primesc în spirit de credinţă.

Aici serviciul audio: