Mesajul Sfântului Părinte pentru Cea de-a XLV-a Zi Mondială a Comunicaţiilor Sociale
2011 (duminică 5 iunie)
(RV - 26 ianuarie 2011) Creştinii sunt chemaţi să intre pe web cu încredere şi creativitate,
deoarece aşa-numita "reţea" este o parte integrantă a vieţii umane. Afirmă papa Benedict
al XVI-lea în mesajul pentru Cea de-a 45-a Zi Mondială a Comunicaţiilor, intitulat
"Adevăr, vestire şi autenticitate de viaţă în era digitală”.
Ziua va fi sărbătorită duminică 5 iunie 2011. Ca de obicei, Mesajul a fost publicat
şi prezentat în comemorarea liturgica a Sfântului Francisc de Sales, patronul spiritual
al presei catolice, luni 24 ianuarie.
Mesajul Sfântului Părinte pentru Cea
de-a XLV-a Zi Mondială a Comunicaţiilor Sociale
Adevăr, vestire şi autenticitate
de viaţă în era digitală
Cu ocazia Celei de-a XLV-a Zile Mondiale a Comunicaţiilor
Sociale doresc să împărtăşesc câteva reflecţii, motivate de un fenomen caracteristic
al timpului nostru: răspândirea comunicaţiei prin reţeaua internet. Este tot mai comună
convingerea că, aşa cum revoluţia industrială a produs o profundă schimbare în societate
prin noutăţile introduse în ciclul de producţie şi în viaţa muncitorilor, tot aşa
astăzi profunda transformare în domeniul comunicaţiilor conduce fluxul marilor schimbări
culturale şi sociale. Noile tehnologii nu schimbă numai modul de a comunica, ci comunicarea
în ea însăşi, motiv pentru care se poate afirma că suntem în faţa unei vaste transformări
culturale. Cu acest mod de a răspândi informaţii şi cunoştinţe, se naşte un nou mod
de a învăţa şi de a gândi, cu oportunităţi inedite de a stabili relaţii şi de a construi
comuniune.
Se prospectează ţinte inimaginabile până cu câtva timp în urmă,
care trezesc uimire datorită posibilităţilor oferite de noile mijloace şi, în acelaşi
timp, impun în mod tot mai urgent o reflecţie serioasă despre sensul comunicării în
era digitală. Acest lucru este deosebit de evident când ne confruntăm cu potenţialităţile
extraordinare ale reţelei internet şi cu complexitatea aplicaţiilor sale. Ca orice
alt rod al inteligenţei umane, noile tehnologii ale comunicaţiei cer să fie puse în
slujba binelui integral al persoanei şi al întregii omeniri. Dacă sunt folosite cu
înţelepciune, ele pot contribui la satisfacerea dorinţei de sens, de adevăr şi de
unitate care rămâne cea mai profundă aspiraţie a fiinţei umane.
În lumea digitală,
a transmite informaţii înseamnă tot mai des a le pune într-o reţea socială, unde cunoaşterea
este împărtăşită în domeniul schimburilor personale. Distincţia clară dintre producătorul
şi consumatorul informaţiei este relativizată şi comunicaţia ar vrea să fie nu numai
un schimb de date, ci tot mai mult şi împărtăşire. Această dinamică a contribuit la
o reînnoită evaluare a comunicării, considerată înainte de toate ca dialog, schimb,
solidaritate şi creare de relaţii pozitive. Pe de altă parte, acest lucru se ciocneşte
cu unele limite tipice ale comunicaţiei digitale: parţialitatea interacţiunii, tendinţa
de a comunica numai unele părţi ale propriei lumi interioare, riscul de a cădea într-un
soi de construcţie a imaginii de sine, care poate să ducă la autocomplăcere.
Mai
ales tinerii trăiesc această schimbare a comunicaţiei, cu toate neliniştile, contradicţiile
şi creativitatea proprii celor care se deschid cu entuziasm şi curiozitate la noile
experienţe ale vieţii. Implicarea tot mai mare în arena digitală publică, aceea creată
de aşa-numitele social network, conduce la stabilirea a noi forme de relaţie interpersonală,
influenţează asupra percepţiei de sine şi pune deci, în mod inevitabil, nu numai problema
corectitudinii propriei acţiuni, ci şi a autenticităţii propriei fiinţe. Prezenţa
în aceste spaţii virtuale poate să fie sensul unei căutări autentice de întâlnire
personală cu altul dacă suntem atenţi să-i evităm pericolele, cum ar fi refugierea
într-un soi de lume paralelă, de "prietenii", ne aflăm în faţa provocării de a fi
autentici, fideli faţă de noi înşine, fără a ceda iluziei de a construi în mod artificial
propriul "profil" public.
Noile tehnologii permit persoanelor să se întâlnească
dincolo de graniţele spaţiului şi chiar ale culturilor, inaugurând astfel o întreagă
lume nouă de potenţiale prietenii. Aceasta este o mare oportunitate, dar presupune
şi o atenţie mai mare şi o conştientizare cu privire la posibilele riscuri. Cine este
"aproapele" meu în această lume nouă? Există pericolul de a fi mai puţin prezenţi
spre cel pe care îl întâlnim în viaţa noastră zilnică obişnuită? Există riscul de
a fi mai distraţi, pentru că atenţia noastră este fragmentată şi absorbită într-o
lume "diferită" faţă de cea în care trăim? Avem timp să reflectăm în mod critic asupra
alegerilor noastre şi să alimentăm raporturi umane care să fie într-adevăr profunde
şi durabile? Este important să ne amintim mereu că un contact virtual nu poate şi
nu trebuie să înlocuiască un contact uman direct cu persoanele la toate nivelurile
vieţii noastre.
Şi în era digitală, fiecare este pus în faţa necesităţii de
a fi persoană autentică şi reflexivă. De altfel, dinamicile proprii ale social network
arată că o persoană este mereu implicată în ceea ce comunică. Atunci când persoanele
îşi schimbă informaţii, se împărtăşesc deja pe ele însele, viziunea lor despre lume,
speranţele lor, idealurile lor. Rezultă că există un stil creştin de prezenţă şi în
lumea digitală: el se concretizează într-o formă de comunicare onestă şi deschisă,
responsabilă şi respectuoasă faţă de celălalt. A comunica evanghelia prin noile media
înseamnă nu numai a insera conţinuturi în mod declarat religioase pe platformele diferitelor
mijloace, ci şi a mărturisi cu coerenţă, în propriul profil digital şi în modul de
a comunica, alegeri, preferinţe, judecăţi care să fie profund coerente cu evanghelia,
chiar şi atunci când despre ea nu se vorbeşte în formă explicită. De altfel, şi în
lumea digitală nu poate să existe vestirea unui mesaj fără o coerentă mărturie din
partea celui care vesteşte. În noile contexte şi cu noile forme de exprimare, creştinul
este încă o dată chemat să ofere răspuns oricui i-ar cere cont despre speranţa care
este în el (cf. 1Pt 3,15).
Angajarea pentru o mărturie adusă evangheliei în
era digitală cere tuturor să fie deosebit de atenţi la aspectele acestui mesaj care
pot sfida unele din logicile tipice ale web-ului. Înainte de toate trebuie să fim
conştienţi că adevărul pe care încercăm să-l împărtăşim nu-şi scoate valoarea sa din
"popularitatea" sa sau din cantitatea de atenţie pe care o primeşte. Trebuie să-l
facem cunoscut în integritatea sa, mai degrabă decât să încercăm să-l facem acceptabil,
eventual "diluându-l". Trebuie să devină aliment zilnic şi nu atracţie de un moment.
Adevărul evangheliei nu este ceva care să poată fi obiect de consum sau de realizare
superficială, ci este un dar care cere un răspuns liber. El, deşi proclamat în spaţiul
virtual al reţelei, cere mereu să se întrupeze în lumea reală şi în raport cu feţele
concrete ale fraţilor şi surorilor cu care împărtăşim viaţa zilnică. Pentru aceasta
rămân mereu fundamentale relaţiile umane directe în transmiterea credinţei!
Oricum,
aş vrea să-i invit pe creştini să se unească cu încredere şi cu creativitate conştientă
şi responsabilă în reţeaua de raporturi pe care era digitală a făcut-o posibilă. Nu
pur şi simplu pentru a satisface dorinţa de a fi prezenţi, ci pentru că această reţea
este parte integrantă a vieţii umane. Web-ul contribuie la dezvoltarea de forme noi
şi mai complexe de conştiinţă intelectuală şi spirituală, de conştiinţă împărtăşită.
Şi în acest domeniu suntem chemaţi să vestim credinţa noastră că Isus Cristos este
Dumnezeu, Mântuitorului omului şi al istoriei, cel în care toate lucrurile ajung la
împlinirea lor (cf. Ef 1,10). Proclamarea evangheliei cere o formă respectuoasă şi
discretă de comunicaţie, care stimulează inima şi mişcă mereu conştiinţa; o formă
care aminteşte de stilul lui Isus înviat când s-a făcut însoţitor pe drumul discipolilor
din Emaus (cf. Lc 24,13-35), care au fost conduşi treptat la înţelegerea misterului
prin faptul că el s-a apropiat de ei, prin dialogul lui cu ei, prin evidenţierea cu
delicateţe a ceea ce era în inima lor.
Adevărul care este Cristos, în ultimă
analiză, este răspunsul deplin şi autentic la acea dorinţă umană de relaţie, de comuniune
şi de sens care se evidenţiază şi în participarea masivă la diferitele social network.
Cei care cred, mărturisind convingerile lor cele mai profunde, oferă o contribuţie
preţioasă pentru ca web-ul să nu devină un instrument care reduce persoanele la categorii,
care încearcă să le manipuleze din punct de vedere emotiv sau care permite celui care
este puternic să monopolizeze opiniile altuia. Dimpotrivă, cei care cred să-i încurajeze
pe toţi să menţină vii întrebările veşnice ale omului, care mărturisesc dorinţa lui
de transcendenţă şi nostalgia pentru forme de viaţă autentică, vrednică să fie trăită.
Tocmai această tensiune spirituală propriu-zis umană se află în spatele setei noastre
de adevăr şi de comuniune şi ne stimulează să comunicăm cu integritate şi onestitate.
Îi invit mai ales pe tineri să se folosească bine de prezenţa lor în arena
digitală. Le reînnoiesc întâlnirea mea la următoarea Zi Mondială a Tineretului de
la Madrid, a cărei pregătire datorează mult avantajelor noilor tehnologii. Pentru
lucrătorii din comunicaţie invoc de la Dumnezeu, prin mijlocirea patronului, sfântul
Francisc de Sales, capacitatea de a desfăşura mereu munca lor cu mare conştiinţă şi
profesionalitate scrupuloasă, în timp ce trimit tuturor binecuvântarea mea apostolică.
Vatican, 24 ianuarie 2011, sărbătoarea Sfântului Francisc de Sales