Benedict al XVI-lea: creştinii continuă neîncetat să ceară de la Dumnezeu darul unităţii. Trebuie învinse resemnarea şi pesimismul

(RV - 25 ianuarie 2011) În drum spre deplina unitate vizibilă între noi, trebuie să învingem tentaţia resemnării şi pesimismului, care înseamnă lipsă de încredere în puterea Duhului Sfânt. Căutarea restabilirii unităţii între creştinii divizaţi nu se poate reduce la o recunoaştere a diferenţelor reciproce şi la obţinerea unei convieţuiri paşnice: unitatea spre care năzuim este aceea pentru care Isus însuşi s-a rugat şi care din natura ei se manifestă în comuniunea credinţei, a sacramentelor şi ministerului. Subliniată de Pontif necesitatea unităţii efective, simţită ca imperativ moral şi răspuns la o chemare precisă a Domnului.

Marţi 25 ianuarie, începând de la 17.30, ora Romei, papa Benedict al XVI-lea s-a aflat în bazilica romană Sfântul Paul în afara Zidurilor unde a condus celebrarea Vesperelor, rugăciunea liturgică vesperală sau vecernia pentru sărbătoarea Convertirii Sfântului Paul Apostol, la încheierea Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor. Au luat parte reprezentanţi ai celorlalte Bisericii şi Comunităţi ecleziale prezente la Roma. Anul acesta, tema Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor a fost luată din cartea Faptele Apostolilor 2,42: “Uniţi în învăţătura apostolilor, în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi în rugăciune”.

Celebrarea Vesperelor a decurs potrivit normelor liturgice. Papa a introdus ora vesperală cu invocaţia în latină: Dumnezeule vină în ajutorul meu, Doamne, grăbeşte-te să mă ajuţi. S-a cântat imnul şi apoi în două coruri cei trei psalmi, lectura scurtă din Prima Scrisoare a Sfântului apostol Paul către Corinteni 15,9-10 şi din Faptele Apostolilor 2,42-47, aceasta din urmă cu referire la tema Săptămânii de rugăciune din acest an. A urmat predica Sfântului Părinte.

„După exemplul lui Isus, care în ajunul pătimirii s-a rugat Tatălui pentru ucenicii săi, „ca toţi să fie una” (In 17,21), creştinii continuă fără încetare să invoce de la Dumnezeu darul unităţii. Această cerere devine mai intensă în timpul Săptămânii de Rugăciune, care se încheie astăzi, când Bisericile şi Comunităţile ecleziale meditează şi se roagă împreună pentru unitatea tuturor creştinilor. Anul acesta tema oferită nouă spre meditare a fost propusă de Comunităţile creştine de la Ierusalim, cărora aş vrea să le exprim mulţumirea mea profundă, însoţită de asigurarea afecţiunii şi rugăciunii atât din partea mea cât şi a întregii Biserici. Creştinii din Ţara Sfântă ne invită să reînnoim şi să întărim angajamentul nostru pentru restabilirea deplinei unităţi meditând asupra modelului de viaţă a primilor ucenici ai lui Cristos reuniţi la Ierusalim: „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni” (Fap 2,42). Acesta este tabloul primei comunităţi născute la Ierusalim chiar în ziua Rusaliilor, suscitată de predic ape care apostolul Petru, plin de Duhul Sfânt, o adresează tuturor celor care veniseră în Cetatea Sfântă pentru sărbătoare. O comunitate nu închisă în ea însăşi, dar, încă de la naşterea sa, catolică, universală, capabilă să îmbrăţişeze neamuri de limbi şi de culturi diferite, cum chiar cartea Faptelor Apostolilor o arată. O comunitate nu întemeiată pe un pact între membrii săi, nici de simpla împărtăşire a unui proiect sau a unui ideal, dar de comuniunea profundă cu Dumnezeu, care s-a revelat în Fiul său, de întâlnirea cu Cristos cel mort şi înviat.

+++

Trebuie să fim recunoscători pentru că în decursul ultimelor decenii, mişcarea ecumenică „apărută prin impulsul harului Duhului Sfânt” (Unitatis redintegratio, 1), a făcut însemnaţi paşi înainte, care au făcut posibil să se obţină convergenţe şi consensuri încurajatoare în diferite puncte, dezvoltând în Biserici şi Comunităţile ecleziale raporturi de stimă şi respect reciproc, precum şi de colaborare concretă în faţa provocărilor din partea lumii contemporane. Ştim bine totuşi, că suntem încă departe de acea unitate pentru care Cristos s-a rugat şi pe care o găsim reflectată în tabloul primei comunităţi de la Ierusalim. Unitatea la care Cristos, prin Duhul său, cheamă Biserica nu se realizează doar pe planul structurilor organizatoare, ci se configurează la un nivel mult mai profund, ca unitate exprimată „în mărturisirea unei singure credinţe, în celebrarea comună a cultului divin şi în înţelegerea fraternă a familiei lui Dumnezeu” (ibid., 2). Căutarea restabilirii unităţii între creştinii divizaţi nu se poate reduce, deci, la o recunoaştere a diferenţelor reciproce şi la obţinerea unei convieţuiri paşnice: ceea ce spre care năzuim este acea unitate pentru care Cristos însuşi s-a rugat şi care prin natura sa se manifestă în comuniunea credinţei, a sacramentelor, a ministerului. Drumul spre această unitate trebuie simţit ca un imperativ moral, răspuns la o chemare precisă a Domnului. De aceea este nevoie să învingem ispita resemnării şi pesimismului, care este lipsă de încredere în puterea Duhului Sfânt. Datoria noastră este să continuăm cu pasiune drumul spre această ţintă printr-un dialog serios şi riguros pentru a aprofunda patrimoniul comun, teologic, liturgic şi spiritual; prin cunoaşterea reciprocă; prin formarea ecumenică a noilor generaţii şi, mai ales, prin convertirea inimii şi prin rugăciune. Într-adevăr, cum a declarat Conciliul Vatican II, „propunerea sfântă de a reconcilia toţi creştinii în unitatea unei singure şi unice Biserici a lui Cristos, depăşeşte forţele şi capacităţile omeneşti” şi, de aceea, speranţa noastră trebuie pusă în primul rând „în rugăciunea lui Cristos pentru Biserică, în iubirea Tatălui pentru noi şi în puterea Duhului Sfânt” (ibid., 24).

În climatul de intensă rugăciune, Papa a salutat pe toţi cei prezenţi: cardinalul Francesco Monterisi, arhiprezbiterul Bazilicii, cardinalul Kurt Koch, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor şi pe ceilalţi cardinali, fraţii în episcopat şi în preoţie, abatele şi monahii benedictini ai străvechii comunităţi, călugări şi călugăriţe, laicii care reprezintă întreaga comunitate diecezană a Romei.

În mod special, Benedict al XVI-lea a salutat fraţii şi surorile celorlalte Bisericii şi Comunităţi ecleziale reprezentate aici seara aceasta. Între ei, un salut particular l-a adresat membrilor Comisiei mixte internaţionale pentru dialogul teologic dintre Biserica Catolică şi Anticele Biserici Orientale, a căror reuniune se va desfăşura aici la Roma în următoarele zile.

Un salut deosebit l-a adresat şi reprezentanţilor Bisericii Unite a Evanghelico-luteranilor din Germania care au venit la Roma călăuziţi de episcopul landului Bavaria.