O lumină în Galileea neamurilor: consideraţii omiletice la Duminica III-a, Timp ordinar, A

(RV - 22 ianuarie 2011) E Ziua Domnului. În Duminica a III-a din Timpul ordinar Liturghia ne propune pericopa evanghelică după Matei în care, în timp ce Ioan Botezătorul era în închisoare, Isus parcurge toată Galileea vestind evanghelia împărăţiei în ţinutul lui Zabulon şi Neftali şi vindecând orice boală şi orice neputinţă în popor. Învăţătorul cheamă primii patru ucenici, pe Simon, numit şi Petru, şi pe Andrei, fratele lui, care îşi aruncau mrejele în mare, căci erau pescari; pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui, care erau în barcă împreună cu tatăl lor Zebedeu şi îşi pregăteau mrejele. Isus le spune „Veniţi după mine şi eu vă voi face pescari de oameni". Ei lasă toate şi imediat pentru a-l urma.

Matei în capitolul 4 al evangheliei reproduce profeţia lui Isaia: "Ţară a lui Zabulon şi ţară a lui Neftali, drum care duce spre mare, ţară de dincolo de Iordan, Galilee, loc de întâlnire a păgânilor! Poporul care locuia în întuneric a văzut o lumină mare. Celor care locuiau în ţinutul umbrei şi al morţii, le-a răsărit o lumină".

O precizare referitoare la ţinuturile lui Zabulon şi Neftali. În anul 734 înainte de Cristos regele asirian Tiglet-Pileser al III-lea, coborând spre Egipt pe „calea mării” - litoralul Feniciei - a ocupat şi anexat la Asiria teritoriile evreieşti ale lui Aşer, Isachar, Zabulon şi Neftali, care în felul acesta au devenit „Galileea neamurilor” adică a păgânilor. Cu această ocazie profetul Isaia proclamă că Galileea, care cea dintâi a trăit pedeapsa lui Dumnezeu - ocupaţia asiriană, avea să cunoască cea dintâi mântuirea. Dacă profeţia lui Isaia se referea direct la eliberarea Israelului de dominaţia asiriană, pe timpul lui Isus profeţia era citită în sinagogi în cheie mesianică, drept promisiune divină de eliberare.

Asupra acestui fragment al Evangheliei, iată comentariul părintelui carmelit Bruno Secondin, profesor de Teologie spirituală la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma.

Există o continuitate între Ioan Botezătorul şi Isus în limbajul predicării: amândoi cer convertire, "Faceţi pocăinţă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor". Un avertisment direct, care invită să deschidem ochii, să vedem ca iminentă o mare noutate. Matei însă pune şi o serie de elemente noi pentru a sublinia diferenţa dintre cei doi: în acel timp Ioan era în închisoare, deci redus la tăcere; Isus nu este un ascet din pustiu, se deplasează în schimb în partea de Nord, în Galileea; lasă locul natal, Nazaret, pentru a se stabili la Cafarnaum, oraşul cu atmosfera vibrantă, cea mai vioaie, punct de încrucişare a caravanelor în trecere pe „Via maris - drumul mării”. Iar apoi citând profeţia lui Isaia despre Galileea, „ţinutul neamurilor”, inundată de lumină şi pătrunsă de bucurie, Matei nu face doar geografie, ci teologie: predicarea lui Isus despre împărăţia iminentă este oferită ca lumină şi speranţă în complexitatea istoriei şi experienţelor umane dificile. Tocmai acolo, în amestecul de limbi şi popoare, într-un ţinut cu identităţi amestecate, Isus găseşte imediat pe unii care acceptă să-l urmeze, să împărtăşească cu el riscul şi speranţa.

Sunt primii patru ucenici, pescari în carne şi oase, muncitori, dar capabili să-şi pună viaţa în joc pentru această noutate. Povestirea insistă asupra răspunsului imediat, pe acel adverb „îndată”, „imediat”, fără garanţii nici calcule din partea celor dintâi. Este tocmai această îndrăzneală şi această atitudine radicală care ne lipseşte astăzi pentru a-l urma pe Isus şi a trăi cu el aventura Evangheliei. Da, este o adevărată aventură a-şi pune în joc întreaga viaţă încrezându-se în promisiunea lui Isus: „Cine îşi pierde viaţa pentru mine acela o va afla” (Mt 16, 25b).

În încheierea acestor scurte consideraţii ne rugăm cu câteva versete din psalmul 26 astăzi responsorial:
Domnul este lumina şi mântuirea mea, de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa? Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele, ca să mă bucur de frumuseţea Domnului, cercetând lăcaşul său.
Duminică plăcută, iubiţi ascultători.

Aici serviciul audio: