Grijă pastorală maximă pentru pregătirea la căsătorie: Papa la primirea membrilor Tribunalului Rota Romană

(RV - 22 ianuarie 2011) Biserica trebuie să aibă „o grijă pastorală maximă” în privinţa pregătirii şi admiterii la căsătorie deoarece cei care vor să se căsătorească sunt primii interesaţi să celebreze o căsătorie validă. A accentuat papa Benedict al XVI-lea sâmbătă dimineaţă primind componenţii Tribunalului „Sacra Romana Rota” pentru inaugurarea Anului judiciar 2011. Sfântul Părinte a îndemnat apoi la dezvoltarea unei acţiuni pastorale eficiente menită să prevină nulităţile matrimoniale.

În faţa actualei crize a familiei Papa invită la a „grija pastorală cea mai mare” în pregătirea şi admiterea la căsătorie, deplângând faptul că adeseori cursurile dinaintea căsătoriei, examinarea mirilor, vestirile publice şi celelalte mijloace oportune pentru a face cercetările necesare, sunt văzute ca „acte de natură exclusiv formală”. De fapt - observă - este difuză mentalitatea că „în admiterea perechilor la căsătorie, păstorii ar trebui să procedeze cu mare îngăduinţă, fiind în joc dreptul natural al persoanelor la a se căsători”. Benedict al XVI-lea îndeamnă la a se lăsa călăuziţi de iubirea pentru adevăr în a considera „jus connubii”, dreptul la a se căsători:
• Nu este vorba, deci, de o pretenţie subiectivă ce trebuie să fie satisfăcută de păstori printr-o simplă recunoaştere formală, independent de conţinutul efectiv al uniunii. Dreptul la a încheia căsătoria presupune ca să se poată şi să se aibă intenţia de a o celebra cu adevărat, deci în adevărul esenţei sale aşa cum este învăţată de Biserică. Nimeni nu poate pretinde dreptul la ceremonia nupţială. Jus connubii, dreptul ca căsătorie, de fapt, se referă la dreptul de a celebra o căsătorie adevărată.

Pentru admiterea la căsătorie va fi necesară o serioasă verificare a convingerilor logodnicilor cu privire la angajamentele de ne renunţat pentru validitatea sacramentului:
• Un serios discernământ în această privinţă va putea evita ca impulsuri emotive sau raţiuni superficiale să inducă pe cei doi tineri la asumarea unor responsabilităţi pe care nu ar şti apoi să le onoreze.

Logodnicii trebuie să fie puşi în situaţia de a descoperi adevărul vocaţiei lor la căsătoria creştină cu caracteristicile ei de unitate şi indisolubilitate. Important în acest context este examenul dinaintea căsătoriei care nu trebuie să fie considerat un „simplu pasaj birocratic”:
• Este vorba însă de o ocazie pastorală unică - de valorizat cu toată seriozitatea şi atenţia pe care le cere - în care, printr-un dialog plin de respect şi cordialitate, păstorul caută să ajute persoana să se pună serios în faţa adevărului despre ea însăşi şi despre propria vocaţie umană şi creştină la căsătorie. În acest sens dialogul, condus mereu separat cu fiecare dintre cei doi logodnici - fără a diminua convenienţa celorlalte colocvii împreună cu amândoi - cere un climat de deplină sinceritate, în care ar trebui să se insiste pe faptul că mirii înşişi sunt primii interesaţi şi primii obligaţi în conştiinţă să celebreze o căsătorie validă.

În felul acesta „se poate desfăşura o acţiune pastorală eficace menită să prevină cazurile de căsătorii nule”:
• E nevoie să se depună efortul pentru ca să fie întrerupt, pe cât e posibil, cercul vicios care se verifică adesea între o admitere scontată la căsătorie, fără o pregătire adecvată şi un examen serios al condiţiilor prevăzute pentru celebrarea sa, şi o declaraţie judiciară uneori la fel de facilă, dar de semn invers, în care căsătoria însăşi este considerată nulă doar în baza constatării falimentului ei.

Papa invită pe toţi cei care lucrează în pastorala familială la a deveni conştienţi pe deplin în legătură cu responsabilitatea în această materie. Îndeamnă apoi tribunalele ecleziastice să transmită „un mesaj univoc privind ceea ce este esenţial în căsătorie, în acord cu Magisteriul şi legea canonică, vorbind într-un singur glas”. Reafirmă de asemenea „necesitatea de a judeca în mod corect cauzele relative la incapacitatea consimţământului”:
• Chestiunea continuă să fie foarte actuală, şi din păcate persistă încă poziţii necorecte, ca aceea de a identifica capacitatea de judecată cerută pentru căsătorie cu prudenţa dorită în decizia de a se căsători, confundând astfel o chestiune de capacitate cu o alta care nu atinge validitatea, deoarece priveşte gradul de chibzuinţă practică cu care s-a luat o decizie care este, oricum, cu adevărat matrimonială. Mai gravă încă ar fi neînţelegerea dacă s-ar vrea să se atribuie eficienţă invalidantă alegerilor imprudente ce s-au făcut în timpul vieţii de căsătorie.

Pericolul - relevă - este „acela de a căuta motive de nulitate în comportamente ce nu privesc constituirea legăturii conjugale ci realizarea sa în viaţă. Trebuie să se reziste tentaţiei de a transforma simplele lipsuri ale mirilor în existenţa lor conjugală în defecte de consimţământ.

Papa încheie reflecţiile sale la primirea membrilor Tribunalului Rota Romana invitând la a depăşi contrapunerea aparentă între drept şi pastorală, deoarece - cum spunea Ioan Paul al II-lea - „nu este adevărat că pentru a fi mai pastoral dreptul trebuie să devină mai puţin juridic”. Dimensiunea juridică şi cea pastorală, de fapt,, „sunt inseparabil unite în Biserica pelerină pe acest pământ”, întrucât „există o armonie a lor ce derivă din finalitatea comună: mântuirea sufletelor”.

Aici serviciul audio: