Benedict al XVI-lea la „Angelus”: există o singură familie umană iar migranţii fac parte din ea. În alocuţiunea Papei, unitatea creştinilor, dialogul ebraico-creştin, populaţiile lovite de inundaţii (text)

(RV - 16 ianuarie 2011) „O singură familie umană”, tema Mesajului scris de papa Benedict al XVI-lea pentru Ziua Mondială a Migrantului şi Refugiatului 2011, „indică scopul, şi ţinta marii călătorii a umanităţii de-a lungul secolelor: formează o unică familie, fireşte, cu toate diferenţele care o îmbogăţesc, dar fără bariere, recunoscându-ne toţi fraţi”. A amintit aceasta Benedict al XVI-lea în scurta alocuţiune rostită duminică înainte de recitarea rugăciunii „Îngerul Domnului” împreună cu miile de credincioşi, romani şi pelerini, reuniţi la amiază în Piaţa Sfântul Petru. Papa Pontiful s-a referit apoi la Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor precedată de ziua pentru dialogul ebraico-creştin din 17 ianuarie.

După recitarea rugăciuni „Angelus”, Pontiful a amintit bucuria Bisericii la anunţul beatificării lui Ioan Paul al II-lea în Duminica a doua a Paştelui dedicată chiar de el Divinei Milostiviri şi a invitat la rugăciune pentru populaţiile lovite de inundaţii în Australia, Brazilia şi Sri Lanka.
 
Iată textul alocuţiunii Sfântului Părinte:

Iubiţi fraţi şi surori, în această duminică este Ziua Mondială a Migrantului şi Refugiatului, care în fiecare an ne invită să reflectăm asupra experienţei atâtor oameni, bărbaţi şi femei, şi a atâtor familii, care lasă propria ţară în căutare de condiţii mai bune de viaţă. Această migraţiune uneori este de bunăvoie, alteori, din păcate, este forţată de războaie sau persecuţii, şi se întâmplă adesea - cum ştim - în condiţii dramatice. De aceea a fost instituit, în urmă cu 60 de ani, Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi. În sărbătoarea Sfintei Familii, imediat după Crăciun, am amintit că şi părinţii lui Isus au trebuit să fugă din propriul pământ şi să se refugieze în Egipt, pentru a salva viaţa copilului lor: Mesia, Fiul lui Dumnezeu a fost un refugiat. Biserica, dintotdeauna, trăieşte în interiorul ei experienţa migraţiei. Uneori, din păcate, creştinii se simt constrânşi să lase, cu suferinţă, pământul lor, sărăcind astfel ţările în care au trăit strămoşii lor. Pe de altă parte, deplasările voluntare ale creştinilor, pentru diferite motive, dintr-un oraş în altul, dintr-o ţară în alta, dintr-un continent în altul, sunt prilej pentru a creşte dinamismul misionar al Cuvântului lui Dumnezeu şi fac astfel ca mărturia credinţei să circule mai mult în Trupul mistic al lui Cristos, traversând popoarele şi culturile, şi ajungând la noi frontiere, noi ambiente.

„O singură familie umană”: aceasta este tema Mesajului pe care l-am trimis pentru Ziua de azi. O temă ce indică scopul, ţinta marii călătorii a omenirii de-a lungul secolelor: formarea unei unice familii, fireşte cu toate diferenţele care o îmbogăţesc, dar fără bariere, recunoscându-ne toţi fraţi. Afirmă astfel Conciliul Vatican II: „Toate popoarele constituie o singură comunitate. Ele au o singură origine, căci Dumnezeu a făcut să locuiască întregul neam omenesc pe toată faţa pământului” (Declaraţia Nostra aetate, 1). Biserica - spune mai departe Conciliul - „este în Cristos ca un sacrament, adică semn şi instrument al unirii intime cu Dumnezeu şi al unităţii întregului neam omenesc” (Const. Lumen gentium, 1). De aceea este fundamental ca creştinii, deşi fiind răspândiţi în toată lumea şi, în consecinţă, diferiţi prin cultură şi tradiţii, să fie una, cum vrea Domnul. Este acesta scopul „Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor”, care va avea loc în următoarele zile, de la 18 la 25 ianuarie. Anul acesta ea se inspiră dintr-un pasaj al Faptelor Apostolilor: “Uniţi în învăţătura apostolilor, în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi în rugăciune”(Cf Lc 2,42). Octavarul pentru unitatea creştinilor este precedat, mâine (luni 17 ianuarie), de Ziua dialogului ebraico-creştin: o apropiere foarte semnificativă, care aminteşte importanţa rădăcinilor comune care îi unesc pe evrei şi creştini.

Adresându-ne Fecioarei Maria cu rugăciunea „Angelus” să-i încredinţăm ocrotirii sale pe toţi migranţii şi cei care se angajează într-o muncă pastorală în mijlocul lor. Maria, Mama Bisericii, să ne dobândească apoi ca să înaintăm pe drumul spre deplina comuniune a tuturor ucenicilor lui Cristos.

După recitarea rugăciunii „Angelus” şi înainte de saluturile în diferite limbi, papa Benedict al XVI-lea s-a referit la bucuria multora aflând ştirea beatificării lui Ioan Paul al II-lea şi a lansat un apel la rugăciune pentru populaţiile din Australia, Brazilie şi Sri Lanka afectate de inundaţii.

„Dragi fraţi şi surori, cum ştiţi, pe 1 mai anul acesta voi avea bucuria să-l proclam fericit pe Venerabilul Ioan Paul al II-lea, iubitul meu predecesor. Data aleasă este foarte semnificativă: de fapt, va fi a doua Duminică a Paştelui, pe care el însuşi a dedicat-o Divinei Milostiviri, şi în ajunul căreia şi-a încheiat viaţa pământească. Toţi cei care l-au cunoscut, cei care l-au stimat şi iubit, nu vor putea decât să se bucure cu Biserica pentru aceste eveniment.

Doresc să asigur amintirea mea specială în rugăciune pentru populaţiile din Australia, din Brazilia şi din Sri Lanka, recent lovite de devastatoare inundaţii. Domnul să primească sufletele celor decedaţi, să dea forţă evacuaţilor şi să susţină strădania celor care se ostenesc pentru a uşura suferinţe şi necazuri.