Ioan Paul al II-lea va fi proclamat Fericit pe 1 mai 2011: decretul a fost aprobat de Benedict al XVI-lea

(RV - 14 ianuarie 2011) Ioan Paul al II-lea, primul şi singurul Papă din istorie care a vizitat România, i-a sărutat pământul şi i-a vorbit limba, a celebrat Liturghia în catedrala Sf. Iosif şi la Podu Izvor din capitală, va fi beatificat pe întâi mai. Data a fost anunţată oficial vineri dimineaţă, 14 ianuarie, odată cu semnarea de către papa Benedict al XVI-lea a decretului de beatificare, în care figurează şi numele altor candidaţi la cinstea altarelor, între care profesorul Giuseppe Toniolo - fondator al Săptămânii sociale a catolicilor italieni - şi cinci călugăriţe bosniace ucise din ură faţă de credinţă. Desigur, ştirea care face acum înconjurul lumii se referă la figura papei Carol Woityła, decedat pe 2 aprilie 2005 şi ajuns în faza beatificării după recunoaşterea unui miracol întâmplat puţin după moartea sa, privitor la o călugăriţă franceză.

Prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, cardinalul Angelo Amato, vorbeşte despre miracolul atribuit lui Ioan Paul al II-lea şi despre modul în care a decurs procesul de beatificare:
• Spun imediat că această Cauză a beneficiat de două facilitări. Prima priveşte exonerarea pontificală de la aşteptarea a cinci ani pentru începutul său, iar a doua este plasarea pe o bandă preferenţială, fără să fie pusă pe lista de aşteptare. Însă, în ceea ce priveşte rigoarea şi precizia procedurală nu s-au făcut derogări. Cauza a fost tratată ca şi celelalte urmând toate etapele prevăzute de legislaţia Congregaţiei Cauzelor Sfinţilor. Mai mult, dacă pot manifesta o primă constatare a mea, tocmai pentru a onora în mod demn amintirea acestui mare Pontif, cauza a fost supusă unui scrutin deosebit de minuţios, pentru a înlătura orice dubiu şi depăşi orice dificultate.

Ce puteţi spune în legătură cu miracolul?
• Este vorba de vindecarea de morbul lui Parkinson a călugăriţei franceze Sora Marie Simon Pierre. Boala a fost diagnosticată în 2001 de medicul curant şi de alţi specialişti. Sora a primit tratamentele prescrise, care, evident, mai mult decât să o vindece, îi atenua parţial durerile. La ştirea dispariţiei Papei Woityła, afectat de acelaşi morb, sora Marie şi celelalte surori au început să se roage şi să ceară de la pontiful defunct vindecarea. Pe 2 iunie 2005, obosită şi consumată de dureri, călugăriţa i-a manifestat superioarei intenţia de a fi exonerată de munca profesională. Dar superioara o invită să se încreadă în mijlocirea lui Ioan Paul al II-lea. Retrăgându-se, sora a petrecut o noapte liniştită. La trezire s-a simţit vindecată. Au dispărut durerile şi nu mai simte nici anchilozare a articulaţiilor. Era pe 3 iunie 2005, în sărbătoarea Sfintei Inimi a lui Isus. A întrerupt imediat tratamentul şi se duce la medicul curant, care nu poate decât să-i constate vindecarea.

Aici serviciul audio:

În lista viitorilor Fericiţi pentru care Benedict al XVI-lea a semnat vineri decretele se remarcă figura, definită de cardinalul Amato, „de mare statură culturală”, a prof. Giuseppe Toniolo, laic şi tată de familie, anii vieţii 1845-1918, profesor titular la catedra de Economie politică la Universitatea din Pisa şi exponent al primului plan al catolicismului social în Italia. „Mişcătoare”, a continuat prefectul pentru Cauzele Sfinţilor, este apoi istoria martirajului brutal îndurat - între 15 şi 23 decembrie 1941 - de cinci călugăriţe catolice bosniace, făcând partea din Institutul „Fiicele Divinei Carităţi”, ucise din ură faţă de credinţă „pentru simplu fapt că erau călugăriţe care se îngrijeau de copii şi de săraci”. La cinstea altarelor va fi ridicată şi venerabila Maică Antonia Maria Verna, întemeietoarea Institutului Carităţii Neprihănitei Zămisliri din Ivrea, care a trăit între secolele 18 şi 19.

Celelalte decrete, a esplicat cardinalul Amato, privesc virtuţile eroice ale sicilianului Antonio Franco, prelat din S. Lucia del Mela (1585-1626); ale germanului Francesco Maria della Croce Jordan, întemeietor al Părinţilor Salvatorieni (1848-1918); ale preotului american Nelson Baker (1842-1936); ale adolscentului spaniol Faustino Pérez-Manglaro, postulant în Comania Marie (1946-1963), şi ale brazilienei Francesca de Paola a lui Isus, cunoscută ca “Nha Chica” (1810-1895), care s-ai consumat viaţa în rugăciune şi practicarea carităţii faţă de săraci. „Sunt toate figuri fascinante - a conclus cardinalul prefect - a căror faimă de sfinţenie este foarte răspândită în ţările de origine şi constituie mereu exemple de mare actualitate în mărturisirea Evangheliei”.

RV/AL