Creştinii să poată ajunge la unitatea deplină: intenţia misionară a Papei pentru luna ianuarie

(RV - 13 ianuarie 2011) „Pentru ca toţi creştinii să poată ajunge la unitatea deplină, mărturisind întregului neam omenesc paternitatea universală a lui Dumnezeu”. Este intenţia misionară propusă de Papa Apostolatului rugăciunii pentru luna ianuarie. O temă, asupra căreia Benedict al XVI-lea s-a oprit de mai multe ori şi care va fi, oricum, în centrul Săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor în program, ca în fiecare an, de la 18 la 25 ianuarie.

Unitatea creştinilor face mai credibilă şi mai eficientă vestirea Evangheliei şi este darul pe care creştinii îl doresc pentru a face să strălucească în istorie cuvintele rostite de Isus în ajunul pătimirii şi pentru care s-a rugat la Cina cea de Taină: „Ca toţi să fie una…pentru ca lumea să creadă”. Este vorba de o sarcină anevoioasă dar plină de entuziasm, cum a amintit Benedict al XVI-lea pe 25 ianuarie 2010 la încheierea săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor:
• Nu lipsesc, din păcate, chestiuni care ne separă pe unii de alţii şi care sperăm să poată fi depăşite cu ajutorul rugăciunii şi al dialogului, dar există un conţinut central al mesajului lui Cristos pe care putem să-l vestim împreună: paternitatea lui Dumnezeu, biruinţa lui Cristos asupra păcatului şi a morţii prin crucea şi învierea sa, încrederea în acţiunea transformatoare a Spiritului.

În rugăciune, comunităţile creştine se pun împreună înaintea Domnului devenind conştiente de contradicţiile generate de divizare. Creştinii - sunt auspiciile Papei la audienţa generală din 23 ianuarie 2008 - mărturisesc unitatea lor într-o lume care „suferă de lipsirea de Dumnezeu”:
• Lumea suferă de absenţa lui Dumnezeu, de inaccesibilitatea la Dumnezeu, are dorinţa de a cunoaşte chipul lui Dumnezeu. Dar cum ar putea şi pot, oamenii de azi, să cunoască acest chip al lui Dumnezeu în chipul lui Isus Cristos dacă noi creştinii suntem divizaţi, dacă unul învaţă împotriva altuia, dacă unul stă împotriva altuia? Numai în unitate putem arăta cu adevărat acestei lumi - care are nevoie de el - chipul lui Dumnezeu, chipul lui Cristos.

Încercările şi dificultăţile îi fac pe ucenicii lui Cristos să exercite răbdarea şi perseverenţa, să crească în iubirea fraternă. Creştinii - a afirmat Sfântul Părinte la rugăciunea „Angelus” din 22 ianuarie 2006, în săptămâna de rugăciune pentru unitate - să nu obosească nicicând de a invoca darul deplinei comuniuni:
• Dacă o facem cu credinţă, putem fi siguri că cererea noastră va fi ascultată. Nu ştim cum, nici când, pentru că nu ne este dat nouă să o cunoaştem, dar trebuie să nu ne îndoim că într-o zi vom fi „una”, aşa cum Isus şi Tatăl sunt uniţi în Duhul.

Ceea ce luminează dialogul - a explicat apoi pe 17 ianuarie 2006 adresându-se Plenarei Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creştinilor - este „ecumenismul iubirii” bazat pe adevărul credinţei:
• Ceea ce, oricum, trebuie promovat înainte de toate, este ecumenismul iubirii, care provine direct din porunca nouă lăsată de Isus ucenicilor săi. Iubirea însoţită de gesturi concrete creează încredere, face să se deschidă inimile şi ochii. Dialogul carităţii prin natura sa promovează şi iluminează dialogul adevărului: de fapt, în adevărul deplin se va avea întâlnirea definitivă la care conduce Spiritul lui Cristos.

Unitatea Bisericii este deci „înrădăcinată în unirea sa cu Cristos” iar cauza deplinei unităţi - a spus în fine Papa pe 29 iunie anul trecut în solemnitatea Sfinţilor Petru şi Pavel - este susţinută de rugăciunea şi de promisiunea sa.
 
Aici serviciul audio: