Papa către Corpul Diplomatic: apăraţi pretutindeni libertatea religioasă, fundamentul autentic al păcii

(RV - 10 ianuarie 2011) Căutarea căii pentru o pace autentică trece prin respectarea libertăţii religioase: a afirmat papa Benedict al XVI-lea adresându-se membrilor Corpului Diplomatic acreditat pe lângă Sfântul Scaun, primiţi luni dimineaţă, 10 ianuarie, în Vatican cu ocazia tradiţionalelor urări de început de an. Vorbind ambasadorilor, Papa a făcut un tur de orizont asupra situaţiei libertăţii religioase în lume şi a condamnat din nou cu forţă violenţele anticreştine, în special în Irak şi în Egipt. Apoi, a cerut abolirea legii asupra blasfemiei în Pakistan. Pontiful, de asemenea, a pus în gardă împotriva tentativelor, mai ales în Occident, de a marginaliza dimensiunea credinţei. Cuvântul de salut a fost adresat Sfântului Părinte de ambasadorul decan Alejandro Valladares Lanza, al Republicii Honduras. Actualmente, sunt 178 Statele care întreţin relaţii diplomatice cu Sfântul Scaun. La acestea se adaugă raporturile internaţionale speciale, cele cu diferite organizaţii şi organisme Interguvernamentale şi Programe Internaţionale, în total 32.

„Dimensiunea religioasă este o caracteristică de netăgăduit şi incoercibilă a existenţei şi activităţii omului”: pleacă de la acest adevăr incontestabil reflecţia lui Benedict al XVI-lea, care vorbind ambasadorilor din toată lumea a amintit că atunci când este negat dreptul la libertatea religioasă „se creează dezechilibre şi conflicte la toate nivelurile, atât pe plan personal cât şi pe cel interpersonal”. Reluând Mesajul pentru Ziua Mondială a Păcii 2011, Papa a reafirmat că dreptul la libertatea religioasă, „prea adeseori pus în discuţie sau încălcat”, este în realitate „primul dintre drepturi”. Pacea, a adăugat, se poate construi numai dacă „omul poate în mod liber căuta şi sluji pe Dumnezeu în inima sa, în viaţa şi în relaţiile sale cu alţii”. Gândul Pontifului s-a îndreptat astfel spre atentatele anticreştine comise în Irak care,. a spus, „ne-au îndurerat profund”:
• “Je renouvelle aux Autorités de ce pays et aux chefs religieux musulmans… ” Pontiful a reînnoit „autorităţilor ţării şi liderilor religioşi musulmani” „apelul său plin de îngrijorare de a acţiona pentru ca concetăţenii lor creştini să poată trăi în siguranţă şi continua să-şi dea contribuţia lor societăţii din care fac parte cu drepturi depline”. Şi în Egipt, la Alexandria, a amintit, „terorismul a lovit în mod brutal credincioşi în rugăciune într-o biserică”. Asemenea „succesiune de atacuri”, a fost constatarea amară a Pontifului, „este un semn în plus al necesităţii urgente pentru guvernele din regiune de a adopta, în pofida dificultăţilor şi ameninţărilor, măsuri eficace pentru protecţia minorităţilor religioase”. Şi încă o dată, a remarcat că creştinii din Orientul Mijlociu „sunt cetăţeni originari şi autentici, loiali patriei lor şi credincioşi tuturor îndatoririlor lor naţionale”. În continuare, a elogiat acele ţări din Bătrânul Continent care s-au pronunţat pentru un „răspuns concertat al Uniunii Europene” în apărarea creştinilor acelei regiuni.

Nu a omis să ceară ca, în Peninsula arabă, unde trăiesc numeroşi muncitori imigraţi creştini, „Biserica catolică să poată dispune de structuri pastorale adecvate”:
• “Parmi les normes qui lèsent le droit des personnes à la liberté religieuse...” „Între normele care lezează dreptul persoanelor la libertatea religioasă - a continuat Pontiful - o menţiune specială trebuie făcută despre legea împotriva blasfemiei în Pakistan”. A încurajat din nou, în această privinţă, autorităţile pakistaneze „să depună eforturile necesare pentru a o abroga, cu atât mai mult cu cât este evident că ea serveşte ca pretext pentru a provoca injustiţii şi violenţe împotriva minorităţilor religioase”. Asasinarea tragică a guvernatorului provinciei Punjab, a fost avertismentul său, „dovedeşte cât este de urgent să se procedeze în acest sens: venerarea faţă de Dumnezeu promovează fraternitatea şi iubirea, nu ura şi dezbinarea”.

Papa a exprimat totodată preocupare pentru atacurile împotriva creştinilor în Nigeria şi pentru actele de violenţă din Sudul şi Sud-Estul asiatic:
• “Dans divers pays, d’autre part, la Constitution reconnaît... ” „În diferite ţări, de altfel, - a relevat - Constituţia recunoaşte o anumită libertate religioasă, dar, de fapt, viaţa comunităţilor religioase este făcută dificilă şi uneori chiar precară”. De aici, apelul presant pentru ca „să înceteze asemenea ambiguităţi, încât credincioşii să nu se găsească zbătuţi între fidelitatea faţă de Dumnezeu şi loialitatea faţă de patria lor”. Şi a cerut să se garanteze „pretutindeni comunităţilor catolice deplina autonomie de organizare şi libertatea de a-şi împlini misiunea”. În acest moment, a afirmat, gândul „se îndreaptă spre comunitatea catolică din China continentală şi păstorii ei, care trăiesc un moment de dificultate şi de încercare”. A încurajat, în schimb, autorităţile din Cuba, „pentru ca dialogul care s-a instaurat în mod fericit cu Biserica să se întărească mai departe şi să se lărgească”. De aici, a deplasat privirea spre Occident, unde, a relevat, „ne găsim în faţa altor tipuri de ameninţări împotriva deplinei exercitări a libertăţii religioase”.

În multe ţări, a avertizat, se tinde la a considera religia, orice religie ca factor fără importanţă”, ba chiar „destabilizator” şi se încearcă astfel prin diferite mijloace „să i se împiedice orice influenţă în viaţa socială”:
• “On en arrive ainsi à exiger que les chrétiens agissent...” Se ajunge astfel - a notat - la a pretinde ca creştinii să acţioneze în exerciţiul profesiei lor fără referinţă la convingerile religioase şi morale, şi chiar în contradicţie cu ele”. Şi a citat cazul acelor legi care „limitează dreptul la obiecţia de conştiinţă a lucrătorilor sanitari sau a anumitor operatori ai dreptului”. S-a complăcut astfel de recenta rezoluţie a Consiliului Europei în apărarea dreptului obiecţiei de conştiinţă a personalului medical. A ţinut apoi să pună în gardă împotriva unei alte manifestări de marginalizare a religiei, şi a nume a scoate din uz sărbători şi simboluri religioase, tăind astfel rădăcinile culturale care alimentează identitatea Bătrânului Continent.

A mulţumit de aceea acelor ţări care s-au asociat guvernului italian în apărarea expunerii Crucifixului în locurile publice:
• “Reconnaître la liberté religieuse signifie, en outre, garantir...” „Recunoaşterea libertăţii religioase - a adăugat Papa - înseamnă apoi garantarea ca comunităţile religioase să poată lucra liber în societate, prin iniţiative în sectoarele social, caritativ sau educativ”. Este îngrijorător, este avertismentul Papei, ca „acest serviciu pe care comunităţile religioase îl oferă întregii societăţi, în special pentru educaţia tinerelor generaţii, să fie compromis sau împiedicat de proiecte de lege ce riscă să creeze un soi de monopol statal în materie de învăţământ, cum se constată de pildă în anumite ţări din America Latină”:
• “Poursuivant ma réflexion, je ne puis passer sous silence...” Continuând reflecţia mea, a adăugat, „nu pot trece sub tăcere o altă ameninţare pentru libertatea religioasă a familiilor în unele ţări europene, acolo unde este impusă participarea la cursuri de educaţie sexuală sau civică care transmit concepţii despre persoană şi viaţă presupuse neutre, dar care în realitate reflectă o antropologie contrară credinţei şi dreptei raţiuni”. Şi a deplâns un „fel de scală în gravitatea intoleranţei faţă de religii” prin „actele discriminatorii împotriva creştinilor care sunt considerate mai puţin grave, mai puţin demne de atenţie din partea guvernelor şi opiniei publice”. Şi mai puţin justificabile încă, a continuat, „sunt tentativele de a opune libertăţii religioase pretinse noi drepturi, promovate activ de anumite sectoare ale societăţii”.

Şi a reamintit că nu este suficientă „o proclamare abstractă a libertăţii religioase”. Papa a încheiat pasionatul său discurs către Corpul Diplomatic pe lângă Sfântul Scaun rostit luni în Sala Regia din Vatican cu un presant apel:
• “…la religion ne constitue pas pour la société un problème…” „Religia nu constituie pentru societate o problemă, nu este un factor de tulburare sau de conflict” iar Biserica „nu caută privilegii”, dar vrea „simplu să-şi exercite” misiunea ei în libertate. „Ca nici o societate omenească - a fost îndemnul său - să nu se priveze în mod voluntar de aportul fundamental pe care îl constituie persoanele şi comunităţile religioase”.

Aici serviciul audio: