Familia întâmpină „nu puţine dificultăţi” în educarea copiilor în cele ale credinţei:
Benedict al XVI-lea în sărbătoarea Botezului Domnului administrează sacramentul la
21 nou-născuţi
(RV - 9 ianuarie 2011) Familia, ameninţată pe mai multe fronturi, întâmpină „nu
puţine dificultăţi” în a educa la credinţă”, a spus Benedict al XVI-lea în omilia
Liturghiei oficiate duminică dimineaţă în Capela Sixtină, în sărbătoarea Botezului
Domnului, în timpul căreia - cum este de acum tradiţia - Papa a botezat 21 de nou-născuţi. •
Secvenţe muzicale din timpul slujbei. Bucuria lui Benedict al XVI-lea,
unită cu emoţia rudelor apropiate, a însoţit ritul Botezului pentru cei 21 nou-născuţi,
fii de salariaţi ai Vaticanului, 13 băieţi şi 8 fete, doi gemeni, dintre toţi, cel
mai mare, 4 luni, iar cea mai mică, 4 săptămâni. Scâncetele micuţilor sub bolta
lui Michelangelo au marcat celebrarea în duminica de după Epifaniei care încheie timpul
Crăciunului cu manifestarea Domnului în răul Iordan la primirea botezului din partea
lui Ioan, supunându-se - a explicat Papa - „acelui semn de pocăinţă ce chema la convertirea
de la păcat”. Un act penitenţial, un gest ce invita la umilinţă înaintea lui Dumnezeu,
invita la un nou început: cufundându-se în apă, penitentul recunoştea că a păcătuit,
implora de la Dumnezeu purificarea de orice vinovăţie şi era invitat să schimbe purtările
greşite, ca şi murind în apă şi înviind la o viaţă nouă. • Botezul lui Isus,
pe care îl comemorăm azi, se situează în această logică a umilinţei şi solidarităţii:
este gestul aceluia care vrea să se facă în toate unul dintre noi şi se pune realmente
în rând cu păcătoşii; el, care este fără păcat, se lasă tratat ca păcătos, pentru
a purta pe umerii săi povara vinei întregii omeniri.
„Gestul lui Isus -
a adăugat Sfântul Părinte - anticipează Crucea, acceptarea morţii pentru păcatele
omului”, revelând „deplina sintonie de voinţă şi de intenţii ce există între persoanele
Preasfintei Treimi: • Dragi părinţi, Botezul pe care voi îl cereţi pentru copiii
voştri, îi introduce în acest schimb de iubire reciprocă ce există în Dumnezeu între
Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt; prin acest gest pe care îl voi face, se revarsă asupra
lor iubirea lui Dumnezeu, inundându-i cu darurile sale.
Eliberaţi de păcatul
strămoşesc, începe pentru ei „viaţa Harului, care este viaţa însăşi a lui Isus Înviat”,
a observat Sfântul Părinte: • Dragi prieteni, dăruindu-ne credinţa, Domnul ne-a
dat ceea ce există mai preţios în viaţă, şi anume motivul cel mai adevărat şi mai
frumos pentru care trăim.
Datorită harului - a amintit - „noi am crezut
în Dumnezeu, am cunoscut iubirea sa prin care vrea să ne salveze şi să ne libereze
de rău”, dăruindu-ne „viaţa veşnică, viaţa adevărată”. • Acum voi, dragi părinţi,
naşi şi naşe, cereţi Bisericii să primească în sânul ei aceşti copii, să le dea Botezul;
şi această cerere o faceţi în virtutea darului credinţei pe care voi înşivă, la rândul
vostru, aţi primit-o.
Fiecare creştin poate deci să repete „Domnul m-a
plămădit slujitor al său încă din sânul mamei mele”: • Astfel, iubiţi părinţi,
fiii voştri sunt un dar preţios al Domnului, care a rezervat pentru sine inima lor,
pentru a o putea umple cu iubirea sa.
Intraţi să facă parte din Poporul
lui Dumnezeu, „pentru aceşti copii începe azi un drum care va trebui să fie unul de
sfinţenie şi de conformare cu Isus, o realitate ce este pusă în ei ca sămânţa unui
pom minunat, ce trebuie făcut să crească”. De aceea, Biserica primindu-i între fiii
săi, trebuie să se angajeze, împreună cu părinţii şi naşii, să-i însoţească în acest
drum de creştere”: • Colaborarea dintre comunitatea creştină şi familie este
mai necesară ca oricând în actualul context social, în care instituţia familială este
ameninţată din mai multe părţi şi trebuie să facă faţă la nu puţine dificultăţi şi
misiunea ei de a educa în cele ale credinţei. Încetarea unor repere culturale stabile
şi transformarea rapidă la care societatea este supusă continuu, fac într-adevăr anevoioasă
sarcina educativă. De aceea, este necesar ca parohiile să se străduiască tot mai mult
în susţinerea familiilor, mici Biserici domestice, în misiunea lor de transmitere
a credinţei.