2011-01-03 19:25:03

Anul 2010 al lui Benedict al XVI-lea, păstor blând şi ferm care îl vesteşte pe Cristos, lumina lumii, între persecuţii, pocăinţă şi reînnoire: amplă retrospectivă


(RV - 3 ianuarie 2011) Benedict al XVI-lea a celebrat în bazilica vaticană Sfânta Liturghie de Anul Nou, 1 ianuarie 2011, în solemnitatea Sfintei Maria Născătoare de Dumnezeu şi totodată în cea de-a 44-a Zi Mondială a Păcii cu tema „Libertatea religioasă, cale pentru pace”. Mesajul episcopului Romei a avut un vast ecou. În alocuţiunea de la rugăciunea „Angelus”, Benedict al XVI-lea a denunţat laicismul şi fundamentalismul, despre care a spus că sunt două extreme negative, două tendinţe opuse dar convergente ce ameninţă libertatea religioasă şi, prin aceasta, pacea. Convins că „marile religii pot constitui un important factor de unitate şi de pace pentru familia umană”, papa Benedict al XVI-lea a invitat pentru luna octombrie la Assisi „fraţii creştini de diferite confesiuni, exponenţii tradiţiilor religioase ale lumii şi, în mod ideal, toţi oamenii de bunăvoinţă”, în scopul de a comemora cea de-a 25-a aniversare a Zilei Mondiale de Rugăciune pentru Pace pe care venerabilul Ioan Paul al II-lea a convocat-o la Assisi în 1986. „Cine este în drum spre Dumnezeu nu poate să nu transmită pace, cine construieşte pace nu poate să nu se apropie de Dumnezeu”.

Duminică 2 ianuarie, tot la rugăciunea „Îngerul Domnului”, Papa a condamnat atentatul împotriva creştinilor în Alexandria Egiptului din noaptea de Anul Nou.

Acest „gest josnic de moarte”, precum şi plasarea de bombe aproape de casele creştinilor în Irak pentru a-i constrânge să plece, a spus Pontiful, „ofensează pe Dumnezeu şi umanitatea întreagă”, care tocmai cu o zi înainte s-a rugat pentru pace şi a început cu speranţă un nou an. Succesorul lui Petru a încurajat creştinii cu îndemnul: „Să rămânem uniţi în Cristos, speranţa noastră şi pacea noastră!

Acestea sunt primele gesturi ale lui Benedict al XVI-lea în noul an, după un an 2010 deosebit de intens şi deloc uşor, pe care îl parcurgem retrospectiv în serviciul lui Alessandro Gisotti:

• Secvenţe muzicale.
Marea a fost adesea agitată în 2010, dar Benedict al XVI, Păstor blând şi ferm, a ţinut bine strânsă în mâini cârma Bărcii lui Petru. Încă de la începutul anului, cu audienţa de la jumătatea lui februarie acordată episcopilor irlandezi, succesorul lui Petru a trasat calea pocăinţei şi a reînnoirii pentru a înfrunta astfel scandalul abuzurilor în dauna minorilor din partea unor membri ai clerului. O „crimă abominabilă”, a definit-o, şi „un păcat grav ce ofensează pe Dumnezeu şi răneşte demnitatea persoanei create după chipul său”. Pe 20 martie este publicată Scrisoarea către catolicii irlandezi, document în care Papa scrie că asemenea abuzuri „au obscurat lumina Evangheliei până la un punct la care nu se ajunsese nici chiar în secolele de persecuţie”. Mişcătoare sunt cuvintele lui Benedict al XVI-lea a încheierea Anului Sfintei Preoţii, din 11 iunie în Piaţa Sfântul Petru în faţa a 15 mii de preoţi din 97 de naţiuni:
• Era de aşteptat ca „vrăjmaşului” această nouă strălucire a preoţiei să nu-i fi fost pe plac; el ar fi preferat să o vadă dispărând, pentru ca în cele din urmă Dumnezeu să fie împins afară din lume (aplauze). Şi aşa s-a întâmplat că, chiar în acest an de bucurie pentru sacramentul preoţiei, au ieşit la iveală păcatele preoţilor - mai presus de toate abuzul faţă de cei mici, în care preoţia ca îndatorire de solicitudine a lui Dumnezeu în avantajul omului să fie întoarsă în contrarul ei (Liturghia cu preoţii, 11 iunie 2010 în Piaţa San Pietro).

Papa asigură angajamentul Bisericii de a întreprinde calea purificării şi exprimă victimelor profunda sa solidaritate:
Şi noi cerem în mod insistent iertare lui Dumnezeu şi persoanelor implicate în timp ce înţelegem să promitem că vrem să facem tot posibilul pentru ca un atare abuz să nu se mai poată întâmpla (Liturghia cu preoţii pe 11 iunie 2010).

În cursul anului, aşa cum se întâmplase înainte în Australia şi în Statele Unite, Papa a întâlnit un grup de victime ale abuzurilor în Malta şi apoi la Londra. Sunt apoi promulgate norme mai eficiente pentru a trata „delicta graviora - încălcările mai grave” comise de preoţi şi, sub semnul transparenţei, a fost publicată pe site-ul web al Vaticanului o pagină despre răspunsul Bisericii la abuzurile în dauna minorilor. În acest efort de purificare, trebuie menţionată şi vizita apostolică la Congregaţia Legionarilor lui Cristos care condamnă viaţa „lipsită de scrupule” a fondatorului preotul Maciel Degollado. În discursul pentru schimbul urărilor de Crăciun către Curia Romană, Papa a vorbit din nou despre scandalul abuzurilor şi a reafirmat angajamentul Bisericii:
• Trebuie să găsim o nouă atitudine de fermitate în credinţă şi în bine. Trebuie să fim capabili de pocăinţă. Trebuie să ne sforţăm de a încerca tot posibilul, în pregătirea la preoţie (Discurs către Curie pe 20 decembrie 2010).

Dacă scandalul pedofiliei marchează profund viaţa internă a Bisericii, 2010 este marcat şi de violente atacuri externe, prin recrudescenţa persecuţiilor anticreştine. Papa a dedicat tocmai temei libertăţii religioase Mesajul Zilei Mondiale a Păcii în care defineşte creştinii grupul religios cel mai persecutat din lume. În discursul către Curia Romană, apoi, foloseşte pentru prima dată termenul „creştinofobie”. Un apel presant la oprirea violenţelor după îngrozitorul atac în catedrala siro-catolică din Bagdad pe 31 octombrie:
• Mă rog pentru victimele acestei absurde violenţe, cu atât mai feroce întrucât a lovit persoane lipsite de apărare, reunite în casa lui Dumnezeu, care este casă de iubire şi de reconciliere. Exprim de asemenea apropierea mea plină de afecţiune comunităţii creştine, din nou lovită, şi încurajez păstori şi credincioşi să fie tari şi neclintiţi în speranţă (Alocuţiune la „Angelus” pe 1 noiembrie 2010).

Creştinilor discriminaţi, Pontiful se adresează cu cuvinte de încurajare în Mesajul „Urbi et Orbi” de Crăciun 2010, cu un gând special la creştinii din China:
• pentru ca să nu se descurajeze din cauza limitărilor impuse libertăţii lor de religie şi de conştiinţă şi, perseverând în fidelitatea faţă de Cristos şi faţă de Biserică, să menţină vie flacăra speranţei. Iubirea lui ’Dumnezeu cu noi’ să dea statornicie tuturor comunităţilor creştine care suferă discriminare şi persecuţie, şi să inspire liderii politici şi religioşi să se angajeze pentru deplina respectare a libertăţii religioase a tuturor (Mesajul de Crăciun, 25 decembrie 2010).

De altfel, în mai multe ocazii Papa a pus în gardă împotriva tentaţiei, ce capătă forţă în societăţile secularizate din Occident, de a exclude credinţa din sfera publică, înlăturând în parte semnele vizibile ale Creştinismului. E nevoie de o „Nouă evanghelizare”, de o predicare a Evangheliei în noi forme şi termeni, este convins de aceasta Benedict al XVI-lea, care pentru atare angajantă şi inedită misiune a instituit un nou dicaster:
Am decis să înfiinţez un nou Organism, în formă de ’Consiliu Pontifical’, cu sarcina principală de a promova o reînnoită evanghelizare în ţările unde a răsunat deja primul anunţ al credinţei şi sunt prezente Bisericii de străveche întemeiere, dar care trăiesc o progresivă secularizare a societăţii şi un gen de ’eclipsă a simţului lui Dumnezeu’, care constituie o provocare la a găsi mijloace adecvate pentru a propune din nou adevărul peren al Evangheliei lui Cristos (Primele Vespere din 28 iunie 2010).

Tocmai accentul pe rolul şi contribuţia pe care credinţa poate să o dea unei societăţi moderne este cheia de lectură a istoricei călătorii a lui Benedict al XVI-lea în Regatul Unit, culminând cu proclamarea de fericit a cardinalului John Henri Newman, martor convingător al dialogului posibil între credinţă şi raţiune. Rămâne memorabil discursul Pontifului ţinut la Westminster Hall:
În acel loc atât de prestigios am subliniat că religia, pentru legiuitori, nu trebuie să reprezinte o problemă de rezolvat, ci un factor care contribuie în mod vital la mersul istoric şi la dezbaterea publică a naţiunii, în special în a aminti importanţa esenţială a fundamentului etic pentru alegerile în diferite sectoare ale vieţii sociale (Audienţa generală din 22 septembrie 2010).

Cea din Regatul Unit este una din cele cinci călătorii apostolice internaţionale ale lui Benedict al XVI-lea, care în 2010 a vizitat şi Malta pe urmele Sfântului Paul, Fatima în Portugalia, unde s-a dus ca pelerin la picioarele Fecioarei Maria, Santiago de Compostela din Spania în Anul Sfânt al apostolului Iacob, şi Barcelona în semnul genialului arhitect Antonio Gaudí, proiectantul renumitei bazilici a Sfintei Familii. Istorica vizită în Cipru din luna iunie, prima a unui Pontif roman în insula divizată din Marea Mediterană şi care a avut loc a doua zi după uciderea în Turcia a episcopului Luigi Padovese, vicar apostolic al Anatoliei şi preşedinte al Conferinţei Episcopale Turce. La Nicosia, Papa a consemnat „Instrumentum laboris - documentul de lucru” al Sinodului episcopilor pentru Orientul Mijlociu, care urma să se desfăşoare în Vatican în luna octombrie. Un eveniment, este urarea papei Benedict, care să poată ajuta la construirea de punţi de pace în Ţara Sfântă:
• Pacea este condiţia indispensabilă pentru o viaţă demnă a persoanei umane şi a societăţii. Pacea este şi cel mai bun remediu pentru a evita emigrarea din Orientul Mijlociu (…) Să ne rugăm pentru pacea în Ţara Sfântă. Să ne rugăm pentru pacea în Orientul Mijlociu, angajându-ne pentru ca atare dar al lui Dumnezeu oferit oamenilor de bunăvoinţă să se răspândească în lumea întreagă ( Liturghie de încheiere a Sinodului, 24 octombrie 2010).

În 2010, Papa a efectuat şi patru vizite pastorale în Italia: la Carpineto Romano, în oraşele Sulmona şi Palermo, unde a invitat tinerii „să nu cedeze sugestiilor mafiei”. Intensă a fost vizita Papei la Torino unde s-a recules în rugăciune în faţa Giulugiului Sarcu, pe care l-a definit drept „icoana Sâmbetei Sfinte”. Acea pânză de înmormântare, este meditaţia lui Benedict al XVI-lea, ne face să înţelegem că Dumnezeu, în Isus Cristos, a împărtăşit rămânerea cu noi întru moarte:
• Isus Cristos, rămânând în moarte, a trecut dincolo de poarta acestei solitudini ultime pentru a ne conduce şi pe noi să trecem dincolo de ea împreună cu el (Venerarea Giulgiului sacru, 2 mai 2010).

Numeroase au fost şi vizitele în dieceza de Roma: de la parohii la Seminarul Roman Major, de la statuia Maicii Domnului de pe colina Monte Mario la Căminul Caritas. De valoare ecumenică, a fost vizita la biserica evanghelică luterană; istorică aceea de la începutul anului la sinagoga din Roma. Papa urează creştinilor şi evreilor să poată mărturisi împreună credinţa în unicul Dumnezeu. Şi nu omite evocarea dramei Holocaustului:
• Biserica nu a renunţat la deplângerea lipsurilor fiilor şi fiicelor sale, cerând iertare pentru tot ceea ce a putut favoriza în vreun mod plăgile antisemitismului şi antiiudaismului. Fie ca aceste plăgi să poată fi vindecate pentru totdeauna! (Discurs la Sinagoga din Roma, 17 ianuarie 2010).

Două sunt documentele lui Benedict al XVI-lea care au trezit o atenţie specială anul acesta: cartea interviu „Lumina lumii” şi Exortaţia apostolică post-sinodală „Verbum Domini”. Pontiful reafirmă cu acest document necesitatea de a pune Cuvântul lui Dumnezeu în centrul vieţii creştinilor:
• Atâţia creştini au nevoie ca să le fie anunţat din nou în mod persuaziv Cuvântul lui Dumnezeu, astfel ca să poată simţi concret forţa Evangheliei (n. 96). Problemele par uneori să se mărească atunci când Biserica se adresează oamenilor care s-au îndepărtat sau sunt indiferenţi faţă de o experienţă de credinţă, la care mesajul evanghelic ajunge în mod puţin eficace şi angajant (Discurs la Plenara Consiliului Culturii, 13 noiembrie 2010).

Anul 2010 al lui Benedict al XVI-lea este făcut şi din întâlniri tradiţionale precum „Angelus” în zilele de duminică şi la sărbătorile de poruncă şi din audienţele generale. În special, cele 45 de cateheze de miercuri reprezintă un scrin de meditaţii asupra unor figuri universal cunoscute ca Sfântul Francisc şi Sfântul Dominic dar şi asupra unor mistice mai puţin cunoscute care, mulţumită Papei, revin şi vorbesc credincioşilor de azi. Din septembrie, mai ales, Papa a ţinut un ciclul de cateheze despre figurile feminine în Biserică. În acest an, Pontiful a primit apoi în vizită ad Limina episcopii din 15 ţări, între care cei din Brazilia, naţiune cu cea mai mare Conferinţă Episcopală din lume. A celebrat apoi cel de-al treilea Consistoriu ordinar public, în care a creat 24 noi cardinali pe 20 noiembrie. Şase sunt noii Sfinţi proclamaţi pe 17 octombrie în Piaţa Sfântul Petru, între care Mary MacKillop, prima australiană ridicată la cinstea altarelor. Dintre deciziile mai importante ale Papei, menţionăm şi instituirea unei Comisii de anchetă asupra apariţiilor Sfintei Fecioare Maria la Medjugorje în Bosnia, şi publicarea unui document Motu Proprio asupra prevenirii şi contrastării activităţilor ilegale în domeniul financiar în statul Cetăţii Vaticanului. „Biserica este tânără”, afirmase Benedict al XVI-lea la Liturghia oficiată la început de pontificat. O convingere plină de speranţă pe care Papa a repetat-o şi în acest an trăit în mod intens:
• Am văzut că Biserica şi astăzi deşi suferă atât de mult, cum ştim, totuşi este o Biserică bucuroasă, nu este o Biserică îmbătrânită, am văzut că Biserica e tânără şi că credinţa creează bucurie (Discurs către Bayerischer Rundfunk , Castel Gandolfo, 29 iulie 2010).
 
Aici serviciul audio: RealAudioMP3








All the contents on this site are copyrighted ©.