Ana, profeteasa mesianică îl laudă pe Dumnezeu

(RV - 30 decembrie 2010) Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 2,36-40: Când părinţii lui Isus au venit să-l prezinte la templu, era acolo şi Ana profetesa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea trăise cu bărbatul ei şapte ani după căsătorie şi ajunsese acum la adânci bătrâneţi. Fiind văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, ea nu se îndepărta de templu, slujind zi şi noapte în post şi rugăciune. Venind şi ea în ceasul acela, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre prunc celor care aşteptau mântuirea în Ierusalim. După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret. Iar copilul creştea şi se întărea, înainta în înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.

1) O profeteasă îl laudă pe Dumnezeu. Ana, această femeie de 84 de ani, care îl primeşte pe Isus ca Răscumpărător al lui Israel şi îl anunţă celor care, asemenea ei, îl aşteptau pe Mesia cu simplitatea inimii, a fost încărcată de evanghelistul Luca cu multe simboluri, începând de la numele pe care îl poartă: Ana, care înseamnă (Dumnezeu a folosit cu mine) har; şi ce har întâlnirea cu Mesia mântuitorul ei!

În afară de aceasta este „fiica lui Fanuel”, care înseamnă „Chipul lui Dumnezeu” (cfr Gen 32,31): este chipul pruncului văzut de ea în templu. În fine, Ana este din tribul lui Aser care înseamnă „Am avut noroc”, a fost căsătorită 7 ani iar în momentul întâlnirii cu Isus are 84 de ani. Lipseşte numărul 12, numărul triburilor lui Israel, dar este conţinut în 84, deoarece înmulţind 7 cu 12 se obţine 84.

Cu alte cuvinte, Ana nu este una dintre atâtea profetese, de care e bogată istoria lui Israel, dar este profetesa mesianică prin excelenţă, simbol al Israelului însuşi care slujea „zi şi noapte în templu în post şi rugăciune” (v.37), în aşteptarea lui Mesia răscumpărător.
 
Popor preoţesc. În templul, în care Mesia a intrat pentru prima dată, nu este semnalată prezenţa preoţilor sau al slujitorilor sacri, nu pentru că nu ar fi sau pentru că Luca intenţionează să creeze un precedent polemic împotriva preoţiei de la Ierusalim care îl va da la moarte pe Isus, ci pentru faptul că vrea să sublinieze funcţia sacră a laicilor în noul Alianţă.

De fapt, Simeon îndeplineşte rituri preoţeşti: prin gest liturgic ia Pruncul în braţe şi îl binecuvântează pe Dumnezeu printr-un imn mesianic. La această liturghie se alătură profetesa Ana care „venind şi ea în ceasul acela, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre prunc celor care aşteptau mântuirea în Ierusalim” (v.38).

Şi la Betleem s-a petrecut ceva similar. Cei care îl preamăresc pe Dumnezeu şi vorbesc tuturor despre Prunc sunt păstorii, pătura ce mai de jos din poporul ebraic. Este evident că prin venirea lui Isus există ceva nou în cultul adus lui Dumnezeu. Toţi cei răscumpăraţi de Mesia, fără deosebire de clasă sau gen, constituie un singur popor mesianic destinat să-l preamărească pe Dumnezeu (cf 1Pt 2,8-9).

2) A creşte în înţelepciune. Copilul este un mister. După ce a povestit acest episod, Luca, printr-o rapidă mişcare narativă, aduce familia sacră la Nazaret, spunând: „Iar copilul creştea şi se întărea, înainta în înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra lui” (v.40).

Ceea ce în această evanghelie este spus despre Isus, e spus în cod pentru toţi copiii din lume. Creşterea spirituală a unui copil trebuie să însoţească întotdeauna creşterea sa fizică: şi acesta este mesajul evangheliei de azi.
Ce trebuie făcut pentru ca un copil să crească sănătos şi zdravăn, o ştiu aproape toţi. Cine nu ştie, poate consulta un pediatru sau o enciclopedie sau o carte de specialitate, Dar nimeni nu este în măsură să spună ce trebuie făcut pentru ca un copil să crească în înţelepciune: Biblia spune că mulţi vorbesc despre înţelepciune, dar nu ştiu ce este. Şi totuşi, de această înţelepciune depinde rezultatul pozitiv sau negativ al vieţii unui om.

În această situaţie de incertitudine asupra înţelepciunii şi asupra valorii sale educative, se poate spune că un bărbat şi o femeie, în aducerea pe lume a unui copil, îşi pun în joc viaţa, viitorul, fericirea. Trebuie spus clar la ureche: copii sunt un mare mister; în fiecare dintre ei poate fi un sfânt sau un bandit, şi orice adult se găseşte în faţa oricărui copil ca în faţa unei enigme.