A 45-a şi ultima audienţă generală din 2010. Cateheza lui Benedict al XVI-lea despre
Sf. Ecaterina de Bologna: şapte arme spirituale pentru a combate răul
(RV - 29 decembrie 2010) Ispita de a săvârşi răul se învinge făcând binele şi trăind
autoritatea ca o ocazie de slujire şi nu ca mijloc de putere. Aceste învăţăminte universale
ale creştinismului s-au aflat în centrul vieţii Sfintei Ecaterina de Bologna, mistică
din Ordinul Clariselor, în secolul al XV-lea, prezentată miercuri dimineaţă de Benedict
al XVI-lea celor circa 8 mii de pelerini prezenţi în Aula Paul al VI-lea din Vatican,
în timpul celei de-a 45-a şi ultima audineţă generală din anul Domnului 2010. În
momentul saluturilor finale, Papa a avut un gând special pentru comunitatea Legionarilor
lui Cristos.
„Şapte arme” spirituale pentru a-l combate pe Satana. Arme ale
spiritului, de ascuţit cu grijă şi abnegaţie. Le-a folosit după anul 1400 în inima
Bisericii, o tânără femeie din oraşul Bologna - prima damă de curte a marchizului
de Ferrara devenită apoi călugăriţă cu numele de Ecaterina. Despre această călugăriţă,
omonimă cu renumita Sfântă din Siena, şi doar cu câteva decenii mai tânără, nu se
ştie mult iar Benedict al XVI-lea a voit să umple această lacună oferind un portret
amănunţit. Parabola vieţii care o va face să devină o înflăcărată adversară a răului
se naşte din primi ani de viaţă monastică, atunci când, a povestit Papa, alături de
„progresele spirituale”, Ecaterina de Bologna a trăit şi încercări „mari şi îngrozitoare”,
„suferinţe interioare” cu care diavolul o încerca: • Trece printr-o profundă
criză spirituală până în pragul disperării. Trăieşte în noaptea spiritului,
lovită chiar de ispita necredinţei faţă de Euharistie. După atâta pătimire, Domnul
o mângâie: într-o vedenie îi dăruieşte cunoaşterea clară a prezenţei reale euharistice,
o cunoaştere atât de luminoasă pe care Ecaterina nu reuşeşte să o exprime prin cuvinte”.
În
1429, după o spovadă făcută la unul dintre Fraţii Minori franciscani, pe care îl stima,
Ecaternia - care între timp a aderat la regula Sfintei Clara de Assisi - primeşte
o vedenie în care, a spus Benedict al XVI-lea, „Dumnezeu îi dezvăluie că i-a iertat
totul”. Este începutul unei asceze spirituale şi a unei maturizări umane impetuoase.
Aceasta este, a notat Papa, perioada în care viitoarea Sfântă „identifică şapte arme
în lupta împotriva răului”: • „1. a avea grijă şi sârguinţă în a face binele;
2. a crede că singuri nu vom putea niciodată face ceva cu adevărat bun; 3. a se încrede
în Dumnezeu şi, din iubire faţă de el, a nu-i fi frică niciodată de bătălia împotriva
răului, fie în lume, fie în noi înşine; 4. a medita adesea evenimentele şi cuvintele
vieţii lui Isus, mai ales patima şi moartea sa; 5. a-şi aminti că trebuie să murim;
6. a avea fixată în minte amintirea bunurilor paradisului; 7. a avea familiaritatea
cu Sfânta Scriptură, purtând-o mereu în inimă pentru ca să orienteze gândurile şi
toate faptele. Un frumos program de viaţă spirituală, chiar azi pentru fiecare
din noi.
Ecaterina, care deja în vremurile frecventărilor ei mundane dovedise
o „modestie specială”, unită cu „eleganţă şi amabilitate în comportament”, este acum
- a notat Pontiful - o femeie şi o călugăriţă transformată de iubirea pentru Cristos,
capabilă „de profundă smerenie”, „simplitate a inimii şi ardoare misionară”, pe care
le demonstrează în fiecare zi: • În convent, Ecaterina, în ciuda faptului că
fusese obişnuită cu viaţa de la curtea din Ferrara, desfăşoară munci precum spălătorie,
cusut, brutar, şi are grijă de animale. Îndeplineşte totuşi, cele mai umile servicii
cu iubire şi cu ascultare imediată, dând celorlalte surori o mărturie luminoasă. Ea
vede, de fapt, în neascultare acel orgoliu spiritual care distruge orice altă virtute.
De
la Sfânta din Bologna, devenită abatesă în ultima parte a vieţii, ne vine, a încheiat
papa Benedict al XVI-lea, o invitaţie puternică la a înainta în viaţă ţinând strânsă
în propria mână, pe cea a lui Dumnezeu şi la a considera exercitarea unei autorităţi
drept un mijloc pentru a se pune în serviciul celor care sunt conduşi: • Astfel,
ne spune şi nouă: curaj, chiar în noaptea credinţei, chiar în numeroase dubii ce pot
apărea, nu lăsa mâna Domnului, umblă cu mâna ta în mâna sa, crede în bunătatea lui
Dumnezeu; asta înseamnă a merge pe calea dreaptă! Şi aş vrea să subliniez un alt aspect,
cel al marii sale umilinţe: este o persoană care nu vrea să fie cineva
sau ceva; nu vrea să apară; nu vrea să guverneze. Vrea să slujească, să facă voinţa
lui Dumnezeu, să fie în slujba celorlalţi. Şi tocmai pentru aceasta Ecaterina era
credibilă în autoritate, pentru că se putea vedea că pentru ea autoritatea era exact
a sluji pe alţii.
După expunerea unui rezumat al catehezei în alte şapte
limbi, Papa a adresat un salut special şi „cordial” comunităţii Legionarilor lui Cristos
şi membrilor de provenienţă internaţională aparţinând ramurii sale de laici consacraţi,
mişcarea „Regnum Christi”, prezenţi în Aula Paul al VI-lea sub conducerea delegatului
lor pontifical, cardinalul Velasio De Paolis.
Un salut special a fost adresat
de Pontif, între alţii, Misionarelor Seculare Scalabriniene, în al 50-lea an al Institutului
lor, născut - a amintit Benedict al XVI-lea „din carisma Fericitului episcop Giovanni
Battista Scalabrini pentru a semăna Evanghelia în rândul migranţilor.
Ca de
obicei, la terminarea audienţei generale s-a cântat rugăciunea Tatăl nostru în limba
latină, intonată de Pontif şi continuată împreună cu credincioşii, aceştia putând
urmări textul scris pe verso biletelor de intrare. În final Papa a invocat binecuvântarea
apostolică, extinzând-o la toţi cei care pe calea undelor o primesc în spirit de credinţă.