Documentele Conciliului Vatican II: astăzi, "Gaudium et Spes"

RV 28 dec 2010. Ultima zi a Conciliului Vatican II, 8 decembrie 1965, a fost şi ziua în care Paul al VI-lea a promulgat constituţia pastorală "Gaudium et Spes". Este unul din textele cele mai importante ale adunării conciliare, în care Biserica a trasat liniile prezenţei sale în lume.

În călătoria ideală începută acum câteva săptămâni la Radio Vatican pentru a redescoperi documentele conciliare, preotul iezuit Tadeusz Kowalczyk ne prezintă în această emisiune o reflecţie despre 'Gaudium et Spes' la 45 de ani:
• "În cadrul unei dezbateri despre situaţia Bisericii, un confrate mi-a spus: 'Ne este suficient să cunoaştem Evanghelia şi Gaudium et Spes'. În trecut, însă, auzeam deseori opinia că interpretarea constituţiei pastorale despre Biserică în lumea contemporană ar fi prea optimistă şi chiar ingenuă. Joseph Ratzinger a observat că alături de "Gaudium et Spes", ar trebui să punem şi "Imitaţiunea lui Cristos", cartea care reflectă tradiţia monastică medievală. Spiritualitatea "solidară cu lumea" trebuie însoţită de spiritualitatea bazată pe "fuga de lume". Trebuie găsit un punct de echilibru între justa angajare pentru lume şi tensiunea către viaţa veşnică. "Între îndatoririle cele mai urgente pentru creştin – afirmă Joseph Ratzinger – este şi recuperarea capacităţii de a se opune la multele tendinţe ale culturii înconjurătoare, renunţând la o anumită solidaritate euforică post-conciliară". Constituţia pastorală "Gaudium et spes", citită fără o premisă ideologică, apare foarte echilibrată.

În timpurile noastre analiza conciliară despre condiţia omului în lume este şi mai actuală decât acum 45 de ani. Părinţii conciliari afirmau: "omenirea se prezintă astăzi în acelaşi timp puternică şi slabă, capabilă să facă ce-i mai bine dar şi ce-i mai rău. Omul devine conştient că depinde de el să orienteze bine forţele pe care el însuşi le-a trezit, şi care pot să-l strivească sau să-l slujească" (nr. 9). Recent, Benedict al XVI-lea a indicat posibilitatea a ceea ce-i mai rău cu o frază destul de dramatică: "Viitorul nostru şi destinul planetei noastre sunt în pericol". Acest diagnostic nu poate decât să trezească interogative mai profunde în inima omului. Pentru a răspunde la aceste întrebări, Conciliul a afirmat că doreşte, împreună cu toţi oamenii de bunăvoinţă, să scruteze semnele timpurilor pentru a reformula, în lumea contemporană, răspunsul care a fost dat deja în Isus Cristos, "cheia, centrul şi scopul întregii istorii umane" (nr. 10).