2010 pentru Benedict al XVI-lea: un an intens relatat de părintele Federico Lombardi
(RV – 28 decembrie 2010) Cinci călătorii internaţionale, patru vizite pastorale în
Italia, o exortaţie apostolică, un concistoriu şi un sinod, 45 de audienţe generale,
incluzând-o pe cea de miercuri, 29 decembrie şi o carte interviu. Sunt doar câteva
din aspectele care au caracterizat activitatea lui Benedict al XVI-lea în 2010. Un
an marcat de abuzuri din partea unor membri ai clerului, aşa cum a evidenţiat Papa
în discursul către Curia Romană. Dar să ascultăm reflecţia părintelui Federico Lombardi,
directorul Sălii de Presă a Sfântului Scaun.
Referitor la chestiunea abuzurilor,
părintele Lombardi a spus: • „Pontiful a făcut multe gesturi şi multe intervenţii
exemplare privind modul, spiritul necesar înfruntării acestei chestiuni. A demonstrat,
ascultând în diferite ocazii unele victime, un comportament de maximă disponibilitate
în a le asculta şi înţelege, în a participa la suferinţa lor. În multe ocazii
a îndemnat Biserica la o reînnoire profundă, încurajându-i şi pe cei angajaţi în sfera
prevenţiei la vindecarea acestor răni. Suntem aşadar în direcţia justă pentru depăşirea
dramei acestui scandal, care a rănit profund atâtea persoane, dar care trebuie considerat
ca o ocazie de reînnoire, de îmbunătăţire a capacităţii de ascultare şi de reflecţie
profundă asupra tuturor temelor. Aşadar, nu doar o reflecţie asupra temei sfinţeniei
sacerdotale, dar şi asupra temelor sexualităţii şi a respectului persoanei în lumea
de azi, unde lipseşte de atâtea ori tocmai respectul în ceea ce priveşte dimensiunea
sexualităţii şi a afectivităţii”.
În privinţa mesajului pentru Ziua Mondială
a Păcii pe care Papa a dedicat-o temei libertăţii religioase, o temă de o dramatică
actualitate, directorul Sălii de Presă a Sfântului Scaun a subliniat: • „De obicei,
gândindu-ne la persecuţii, la dificultăţile creştinilor, privim mai ales la ţările
din Orientul Mijlociu însă şi în alte regiuni ale lumii sunt probleme. Să ne gândim
la faptele petrecute în India, în Filipine şi în alte părţi ale Asiei. Ceea ce ne-a
îndurerat foarte mult în aceste ultime luni au fost problemele de libertate religioasă
şi de conştiinţă a creştinilor din China. Şi asupra acestui aspect au fost unele intervenţii
importante, chiar foarte explicite din partea autorităţilor vaticane. Dar documentul
pentru Ziua Mondială a Păcii di acest an a îndemnat la a extinde privirea şi asupra
Occidentului, a societăţilor secularizate. Termenul „creştino-fobie” a fost folosit
pentru prima dată de Papa în discursul către Curia Romană şi este o problematică care
priveşte şi ţările şi culturile noastre: această încercare de a marginaliza în special
viaţa publică, simbolurile creştine şi expresiile vieţii creştine”.
Un alt
moment important din viaţa Bisericii şi din activitatea pontificală l-a constituit
Sinodul Episcopilor pentru Orientul Mijlociu, ocazie în care Succesorul lui Petru
ne-a amintit cât de importanţi sunt creştinii ca promotori ai păcii şi reconcilierii.
Iată cum evidenţiază părintele Lombardi importanţa Sinodul Episcopilor pentru Orientul
Mijlociu: • „Sinodul a dat o impresie de vitalitate, de angajare, de dorinţă de
a da mărturie în mod activ, din partea creştinilor de diferite rituri, şi a diferitor
comunităţi din regiune. A fost aşadar şi un semn de speranţă, în ciuda dificultăţilor
care persistă”.
Printre momentele cele mai semnificative ale activităţii pontificale
din 2010 şi vizita Episcopului Romei în Regatul Unit, rămânând memorabilă beatificarea
lui John Henry Newman: • „Figura lui Newman a fost importantă în această călătorie
având pentru acest Pontif o semnificaţie crucială pentru raportul dintre credinţă,
raţiune şi spiritualitate. În ultimul discurs către Curia Romană, Papa a pus în evidenţă
un aspect pe care nu l-a aprofundat în călătoria apostolică în Regatul Unit, şi anume
chestiunea conştiinţei: ce înseamnă conştiinţa pentru cardinalul Newman, ca şi criteriu
de călăuză în parcursul de căutare a adevărului. Personalitatea cardinalului Newman
este propusă de Papa ca o figură luminoasă pentru lumea anglofonă dar şi pentru Biserica
universală, într-o perioadă în care – în ciuda situaţiilor dificile – este necesară
găsirea unei căi în contextul unei dezbateri culturale, religioase şi spirituale foarte
angajant”.
Printre deciziile Sfântului Părinte din acest an şi instituirea
unui departament vatican pentru Noua Evanghelizare, propus de Benedict al XVI-lea
oamenii timpului nostru… • „Constituirea unui nou departament a fost poate o surpriză
pentru că nu se considerau necesare noi instituţii în ambientul Curiei romane. Însă,
mesajul este foarte clar: este mesajul priorităţii vestirii, a vestirii Evangheliei,
în misiunea Bisericii de-a lungul timpului, chiar şi în situaţii dificile. Departamentul
Noii Evanghelizări reprezintă un mesaj specific, dar trebuie să lucreze în contextul
mult mai amplu al misiunii Bisericii, însă cu tema specifică a vestirii explicite
a Evangheliei în lumea de azi”.