Mesajul Urbi et Orbi al lui Benedict al XVI-lea: Crăciunul, motiv de speranţă pentru tot omul. Papa invocă pacea pentru Ţara Sfântă, reconcilierea între Corei şi creştinii din China

(RV - 25 decembrie 2010) Naşterea lui Isus este motiv de speranţă pentru toţi oamenii, mai ales pentru cei care îşi văd lezată propria demnitate: a afirmat Benedict al XVI-lea în mesajul de Crăciun 2010 rostit din balconul central al Bazilicii Sfântul Petru cu binecuvântarea apostolică „Urbi et Orbi - oraşului Roma şi lumii întregi” transmis în mondoviziune. Papa a lansat un vibrant apel pentru pacea, încălcată în multe arii ale lumii şi a avut cuvinte de încurajare pentru creştinii persecutaţi, în special în China. Înainte de binecuvântarea apostolică, a adresat saluturi de Crăciun în 65 de limbi inclusiv, al XI-lea în ordinea pronunţării, cel în limba română.

“Verbum caro factum est” - “Cuvântul s-a făcut trup” (Gv 1,14). Întruparea Cuvântului divin, realitatea şi implicaţiile sale, a constituit leitmotivul mesajului papal din acest an. Adresându-se lumii întregi, Benedict al XVI-lea anunţă cu bucurie mesajul extraordinar al Crăciunului şi exprimă apropierea sa spirituală faţă de toţi ce care suferă din cauza războaielor şi catastrofelor naturale şi faţă de cei persecutaţi pentru credinţa lor în Isus Cristos. Dumnezeu, subliniază Papa în această zi de speranţă, „a venit să locuiască în mijlocul nostru”. „Dumnezeu nu este departe”. Nu este un necunoscut, dar „are un chip, cel al lui Isus”:
• Este un mesaj mereu nou, mereu surprinzător, deoarece depăşeşte orice speranţă a noastră cea mai îndrăzneaţă. Mai presus de toate pentru că nu este doar un anunţ: este un eveniment, un ceva ce s-a petrecut, pe care martori credibili l-au văzut, auzit, atins în persoana lui Isus din Nazaret!

Stând cu el, observându-i faptele şi ascultându-i cuvintele, au recunoscut în Isus pe Mesia; şi văzându-l înviat din morţi, după ce fusese răstignit, au avut certitudinea că el, om adevărat, era în acelaşi timp adevărat Dumnezeu, Fiul unul-născut venit de la Tatăl, plin de har şi de adevăr (Cf In 1,14).

În faţa revelaţiei că Cuvântul s-a făcut trup, constată Papa, apare din nou întrebarea: cum e posibil? „Cuvântul şi trupul - relevă - sunt realităţi opuse între ele, cum poate Cuvântul veşnic şi atotputernic să devină un om fragil şi muritor”?
• Nu există decât un răspuns: Iubirea. Cine iubeşte vrea să împărtăşească cu cel iubit, vrea să fie unit cu el, iar Sfânta Scriptură ne prezintă chiar marea istorie a iubirii lui Dumnezeu pentru poporul său, culminată în Isus Cristos.

În realitate, observă Pontiful, Dumnezeu nu se schimbă: el este fidel faţă de sine…El este Iubire dintotdeauna şi pentru totdeauna. Este în el însuşi Comuniune, Unitate în Trinitate, şi orice lucrare şi cuvânt al său tinde la comuniune”. Întruparea este, deci, culmea creaţiei”
•„Cuvântul s-a făcut trup”. Lumina acestui adevăr se manifestă celui care îl primeşte cu credinţă, deoarece este un mister de iubire. Numai cei care se deschid spre iubire sunt învăluiţi de lumina Crăciunului. Aşa a fost în noaptea de la Betleem, şi aşa este şi astăzi.

Întruparea Fiului lui Dumnezeu - adaugă - este un eveniment care s-a petrecut în istorie, dar în acelaşi timp o depăşeşte.
• În noaptea lumii se aprinde o nouă lumină, care se lasă văzută de ochii simpli ai credinţei, de inima blândă şi umilă a celui care îl aşteaptă pe Mântuitorul. Dacă adevărul ar fi o formulă matematică, într-un anume sens s-ar impune de la sine. Însă dacă Adevărul este Iubire, el cere credinţa, „da-ul” inimii.

Şi ce caută, de fapt, inima noastră, dacă nu un Adevăr care să fie Iubire? Îl caută copilul, cu întrebările sale, atât de dezarmante şi stimulatoare: îl caută tânărul, având nevoie să găsească sensul profund al propriei vieţi; îl caută bărbatul şi femeia în vârsta lor matură, pentru a călăuzi şi susţine angajarea în familie şi în muncă; îl caută persoana vârstnică, pentru a da împlinire vieţii de pe pământ.

În acelaşi timp, vestea Crăciunului este lumină şi pentru popoare, pentru mersul împreună al omenirii. Împărăţia sa - o ştim - nu este din această lume, şi cu toate acestea este mai importantă decât toate împărăţiile acestei lumi.
• Este ca aluatul umanităţii: dacă ar lipsi. ar înceta forţa care poartă înainte adevăratul progres: impulsul de a colabora pentru binele comun, în serviciul dezinteresat al aproapelui, în lupta paşnică pentru dreptate.

A crede în Dumnezeu care a voit să împărtăşească istoria noastră este o încurajare constantă la a se angaja în ea, chiar în mijlocul contradicţiilor sale. Crăciunul este deci motiv de speranţă pentru toţi cei a căror demnitate este ofensată şi violată, pentru că cel care s-a născut la Betleem, a venit să elibereze omul din rădăcină de orice sclavie.
• Lumina Crăciunului să strălucească din nou în acel Pământ unde Isus s-a născut şi să-i inspire pe israelieni şi palestinieni în a căuta o convieţuire justă şi paşnică. Anunţul mângâietor al venirii lui Emanuel să aline durerea, să mângâie în încercări comunităţile creştine în Irak şi în tot Orientul Mijlociu, dându-le curaj şi speranţă pentru viitor şi însufleţindu-i pe responsabilii naţiunilor la o solidaritate concretă faţă de ele. Aceasta să se realizeze şi în favoarea celor care în Haiti suferă încă din cauza consecinţelor devastatorului cutremur de pământ şi ale recentei epidemii de holeră.

Papa se roagă şi pentru cei care în Columbia şi în Venezuela, dar şi în Guatemala şi în Costa Rica, au suferit recent calamităţi naturale. Invocă pacea şi respectarea drepturilor omului acolo unde sunt încălcate:
• Naşterea Mântuitorului să deschidă perspective de pace durabilă şi de progres autentic populaţiilor din Somalia, din Darfur şi din Coasta de Fildeş: să promoveze stabilitatea politică şi socială în Madagascar: să poarte siguranţă şi respectarea drepturilor omului în Afganistan şi în Pakistan; să încurajeze dialogul între Nicaragua şi Costa Rica; să favorizeze reconcilierea în Peninsula Coreeană.

Apoi, Sfântul Părinte a adresat un gând tuturor celor discriminaţi pentru mărturia lor evanghelică. Celebrarea naşterii Răscumpărătorului să întărească spiritul de credinţă, de răbdare şi de curaj în credincioşii Bisericii din China continentală,
• pentru ca să nu se demoralizeze din cauza limitărilor impuse libertăţii de religie şi de conştiinţă şi, perseverând în fidelitatea faţă de Cristos şi faţă de Biserica sa, să menţină vie flacăra speranţei. Iubirea lui „Dumnezeu cu noi” să le dăruiască perseverenţă tuturor comunităţilor creştine care suferă discriminare şi persecuţie, şi să inspire liderii politici şi religioşi la a se angaja pentru deplina respectare a libertăţii religioase a tuturor.

Dragi fraţi şi surori, „Cuvântul făcut trup”, a venit să locuiască în mijlocul nostru, este Emanuel, Dumnezeu care s-a apropiat de noi. Să contemplăm împreună acest mare mister de iubire, să ne lăsăm inima iluminată de lumina care străluceşte în peştera din Betleem! Tuturor Crăciun fericit!

După pronunţarea mesajului, Benedict al XVI-lea a adresat urări de Crăciun în 65 de limbi, începând cu cel în italiană şi terminând cu cel în limba latină. Pentru noi, românii, salutul şi de această dată a fost al XI-lea în ordinea pronunţării:
• Sărbători fericite de Crăciun şi Anul Nou!

Încheiate urările în diferite limbi, cardinalul proto-diacon Agostino Cacciavillan a anunţat binecuvântarea apostolică specială acordată de pontif cu posibilitatea dobândirii indulgenţei plenare în condiţiile obişnuite.
• Binecuvântarea apostolică.

Aici serviciul audio: