Mesaje de Crăciun. Păstorii Bisericii locale la Ieslea Pruncului din Betleem: PF Lucian, IPS Ioan Robu, PS Petru Gherghel şi PS Florentin Crihălmeanu

(RV – 24 decembrie 2010) Mesaje de Crăciun ale episcopilor catolici din România: păstorii Bisericii locale la ieslea Pruncului din Betleem „Casa pâinii” în gest de închinare. În această emisiune, PF Părinte Lucian Mureşan, arhiepiscop major al Bisericii Române Unite cu Roma, ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti, preşedintele şi respectiv vice-preşedintele Conferinţei episcopilor catolici din România, PS Petru Gherghel, episcopul diecezei de Iaşi şi PS Florentin Crihălmeanu, episcopul eparhiei de Cluj-Gherla.


Adresându-se credincioşilor în Pastorala de Crăciun, PF Părinte Lucian, arhiepiscop major al Bisericii Române Unite cu Roma a scos în evidenţă mai ales viaţa de familie ca apostolat şi importanţa catehizării credincioşilor spunând: „Cel mai important apostolat este viaţa voastră de familie. Catehizarea voastră este adesea mai de preţ decât cea a copiilor fiindcă aceştia din urmă nu pot înflori sufleteşte dacă ambianţa de acasă nu este iubitoare faţă de rugăciune şi chemarea la sfinţenie. Nu puteţi renunţa la răspunderea de a fi maeştri ai copiilor voştri în credinţa faţă de Cristos (…) Nu puteţi trăi crezul vostru fără să arătaţi şi în afară pe ce loc l-aţi aşezat în viaţa voastră pe Dumnezeu!”

PF Lucian îi îndeamnă pe credincioşi la a întreprinde parcursul sufletesc necesar pentru a-l putea primi pe Domnul, prin taina mărturisirii păcatelor, pe care o defineşte „vindecare ce ne eliberează de prejudecată, de părerile superlative despre noi înşine, de judecata dată fără încetare semenilor”, de orgoliu şi de tentaţia disperării.

„Mărturia creştină este descrisă de lupta împotriva răului” – le aminteşte de asemenea credincioşilor – o luptă caracterizată de acea „iubire bună, adevărată”, care alungă frica, fără a se feri însă de ocaziile de încercare, subliniind faptul că nu putem pleca în drum către Steaua care luminează la Betleem făcând calcule.
În încheierea Pastoralei de Crăciun, PF Lucian îndeamnă: Să alergăm la Viflaim. (…). Nu vă fie frică! Rugaţi-vă pentru cei care vi se împotrivesc şi pentru adevărata schimbare a inimii, singura care poate transforma recesiunea morală a lumii!”


Mărire ţie, Isuse, care ai venit pe pământ într-o familie! Cu această doxologie îşi începe PS Petru Gherghel, episcop de Iaşi Scrisoarea pastorală de Crăciun 2010 în centrul căreia se află „familia”, şi de aceea o scrisoare adresată în primul rând familiilor. E Crăciunul. E naşterea Domnului. Am ajuns să retrăim misterul Naşterii Fiului lui Dumnezeu din sânul unei mame curate şi sfinte, precum şi în casa unui bărbat, drept şi fidel, Iosif din seminţia lui David. Când s-a împlinit timpul, Maria şi Iosif l-au primit pe Isus în casa lor. Ieslea din Betleem nu se află doar într-o simplă peşteră, ci este casa "pâinii" care îl adăposteşte pe prunc, şi este încălzită şi ocrotită de iubirea unei mame şi a unui tată plin de grijă pentru toată familia.

PS Petru Gherghel aminteşte că odată cu prima duminică din Advent a hotărât să înceapă un nou an pastoral în dieceza de Iaşi stabilind ca familia să fie obiectul şi subiectul tuturor iniţiativelor spirituale, liturgice şi pastorale, din partea tuturor preoţilor şi responsabililor pastorali, astfel încât poporul nostru creştin să beneficieze de o învăţătură sănătoasă despre acest dar făcut omenirii de Părintele veşnic.

Într-un moment istoric în care familia este supusă unor forţe care încearcă s-o distrugă şi s-o deformeze, Biserica - conştientă de faptul că binele societăţii este intim legat de binele familiei - simte că datoria ei arzătoare şi urgentă este de a vesti tuturor planul lui Dumnezeu despre Căsătorie şi familie, asigurându-i deplina vitalitate şi promovarea umană şi creştină, contribuind în felul acesta la reînnoirea societăţii şi a poporului lui Dumnezeu" (FC nr. 3).

În încheierea pastoralei de Crăciun 2010, episcopul diecezei de Iaşi exprimă convingerea că în planul lui Dumnezeu, Creatorul şi Mântuitorul, familia descoperă nu numai identitatea sa, ceea ce este, dar şi misiunea sa, adică ceea ce poate şi trebuie să facă. Orice familie descoperă şi află în ea însăşi, strigătul neîncetat care defineşte demnitatea şi responsabilitatea ei: "Familie, devino ceea ce eşti!" (cf. FC nr. 11-17). PS Petru gherghel termină cu o rugă: "Privind, în aceste zile, la Maria, la Iosif şi la Isus, ne rugăm ca toate familiile noastre, adunându-se în casele lor în jurul ieslei din Betleem, să-şi redescopere măreţia şi menirea după planul lui Dumnezeu.


Minunatul schimb. Familia divină şi familia umană. Aceasta este tema Pastoralei de Crăciun a PS Florentin, episcop greco-catolic de Cluj-Gherla, în care aprofundează schimbul dintre cele două naturi realizat prin Naşterea Mântuitorului şi despre care vorbesc Părinţii Bisericii, explicând: „Dumnezeu asumă prin întrupare natura noastră umană, pentru ca în schimb să ne ofere participarea la natura Sa divină, dumnezeiască”. Şi citându-l pe Fericitul Columba Marmion, subliniază faptul că „Suntem chemaţi să devenim părtaşi la divinitatea cu care natura noastră umană s-a unit în persoana lui Hristos şi să primim acest dar prin natura umană”.

Episcopul de Cluj-Gherla le vorbeşte credincioşilor şi despre Familia sfântă, ca model şi ideal, despre care Ioan Paul al II-lea scria că „După planul plin de milă a lui Dumnezeu, Familia din Nazaret a fost locul unde a trăit ascuns mulţi ani Fiul lui Dumnezeu, deci această Familie Sfântă este prototipul şi icoana tuturor familiilor creştine”.

Dar şi familia de astăzi, cu responsabilităţile sale în societatea actuală s-a aflat în atenţia Pastoralei de Crăciun a PS Florentin care le aminteşte credincioşilor că familia creştină ca „şcoală a iubirii” trebuie să ajute la cunoaşterea iubirii autentice, trebuie să fie locul în care copiii să simtă afecţiunea oferită şi primită reciproc de la părinţi, precum şi a părinţilor faţă de ei, căci aminteşte că „modelul iubirii dintre părinţi şi afecţiunea părinţilor faţă de proprii copii constituie fundamentul noii familii pe care copilul o va întemeia la rândul său”.

De asemenea, scrie PS Florentin, familia trebuie să fie o „şcoală a rugăciunii” şi o „şcoală a muncii” , „după modelul sfintei familii din Nazaret şi a multor familii creştine 'sfinte' din timpurile noastre care îşi trăiesc cu curaj şi perseverenţă, în credinţă şi speranţă, adevărata vocaţie la iubire fidelă şi responsabilă” şi care ne arată că „este posibil să se trăiască valorile autentice ale familiei creştine chiar şi în condiţii de sărăcie, marginalizare sau emigraţie”.

În redactarea pastoralei de Crăciun 2010, arhiepiscopul mitropolit de Bucureşti ÎPS Ioan Robu pleacă de la concertul cu caracter caritabil din catedrala Sfântul Iosif, intitulat „Colindă în dar, darul tău ca o colindă” şi de la îndemnul la un gest concret „Ajută un copil să meargă la şcoală”. Auzind acest îndemn - scrie - mi s-a părut Catedrala Sf. Iosif un altar imens, tămâiat de glasul colindelor şi de atâtea gânduri de solidaritate cu copiii aflaţi în dificultate.

În ciuda unor gânduri negre, de care nu mai pot să scap – de exemplu situaţia mamelor şi copiilor supuşi unor legi care nu au nimic în comun cu responsabilitatea pentru binele comun al poporului nostru, disperarea celor care părăsesc ţara ca să poată trăi mai bine, plătind preţ mare de umiliri, renunţări şi înstrăinări, uimirea şi umilirea pensionarilor din România că sunt trataţi ca nişte oameni în plus şi atâtea altele care ar mai putea fi amintite –, participând la concertul din seara respectivă, mi-am spus că totuşi ţara noastră mai are resurse de revenire şi de regenerare, cel puţin prin cei care înţeleg ce înseamnă „ajută un copil să meargă la şcoală”. Căci acolo stă viitorul nostru: în copil şi în şcoală.

Crăciunul, mai presus de toate, ne vorbeşte despre „copil” şi „şcoală”: copilul Isus şi şcoala iubirii cereşti. Prin aceasta s-a arătat iubirea lui Dumnezeu în noi: „Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, unicul născut, ca să trăim prin el” (1In 4,7).

Şi de aici, ÎPS Ioan Robu dezvoltă gânduri de speranţă inspirate de Naşterea Domnului povestită de evanghelistul Luca, reproducând citate din Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Sfântul Ambrozie, Sfânta Tereza Benedicta a Crucii - Edith Stein. Urarea de Crăciun a arhiepiscopului mitropolit de Bucureşti este în tonul scrisorii sale pastorale: Crăciun fericit tuturor! Fie ca această sărbătoare a Naşterii Domnului să statornicească iubirea noastră faţă de Pruncul Isus şi să ne facă mult mai părtaşi de înţelepciunea „şcolii” sale. De acest „COPIL” şi de „ŞCOALA” lui depinde viitorul nostru. La mulţi ani!
 
Aici serviciul audio: