Mesaje de Crăciun. Păstorii Bisericii locale la Ieslea Pruncului din Betleem

(RV – 23 decembrie 2010) Mesaje de Crăciun ale episcopilor catolici din România: păstorii Bisericii locale la ieslea Pruncului din Betleem în gest de închinare. Astăzi în ordine, PS Virgil Bercea, episcop al eparhiei greco-catolice de Oradea, PS Ioan Şişeştean, episcop greco-catolic de Maramureş, şi PS Alexandru Mesian episcopul eparhiei greco-catolice de Lugoj.

Nu-l căutaţi pe Isus doar în icoane ci încercaţi să-l vedeţi în atâţia oameni care suferă: PS Virgil Bercea, episcopul de Oradea în Pastorala de Crăciun

„Pentru noi, creştinii, Sărbătoarea Crăciunului este un moment de reflecţie şi de aducere aminte a scopului vieţii noastre prin îndreptarea gândului, inimii şi sufletului spre ceea ce ne învaţă Sfintele Evanghelii şi tradiţia vie a Bisericii”, scrie PS Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea în Pastorala de Crăciun.

Un moment de reflecţie vitală ce contrastă cu atmosfera consumismului ce precede Crăciunul.
Crăciunul, un moment de reflecţie dar şi de aducere aminte şi PS Bercea le spune credincioşilor că această aducere aminte înseamnă şi rememorarea anilor de persecuţie şi martiriul Bisericii, anii de încercări şi suferinţă ai credincioşilor pentru Cristos.
Dar, Crăciunul este mai ales un moment de speranţă şi de solidaritate şi episcopul greco-catolic de Oradea le aminteşte credincioşilor de tentaţia multora de a-l căuta pe Isus doar în icoane, „nereuşind să-l vadă pe Domnul care suferă în atâţia oameni care se află exact în aceleaşi condiţii mizere ca şi Isus în urmă cu două mii de ani: singuri, persecutaţi şi nedreptăţiţi, ducând o viaţă la limita subzistenţei”.
„Aceşti oameni au nevoie de sprijinul nostru, de prezenţa noastră, de cuvântul nostru pentru a le da speranţa că şi pentru ei s-a născut Mântuitorul”, le scrie PS Virgil credincioşilor îndemnându-i astfel: „Uitaţi-vă în biserică, în jurul dumneavoastră, la locul de muncă, pe scara blocului sau prin vecini şi veţi găsi o persoană care suferă. Fiţi pentru ea îngerul care-i aduce vestea cea bună!”.



Dorul de Dumnezeu dă omenirii tăria necesară pentru a birui toate greutăţile şi încercările: din Pastorala de Crăciun a PS Ioan Şişeştean, episcop greco-catolic de Maramureş
În Pastorala la Sărbătoarea Crăciunului, Preasfinţitul Ioan Şişeştean, episcop greco-catolic de Maramureş, a dorit să pună accentul pe măreţia lucrării lui Dumnezeu care „reflectă în mod vizibil frumuseţea creatorului invizibil”. Şi, citându-l pe poetul englez Gerald Manley Hopkins care era şi preot iezuit, a amintit că „Lumea este pătrunsă de frumuseţea lui Dumnezeu”.

Avem nevoie de contemplarea lumii – subliniază PS Ioan – „pentru a ajunge la un răspuns raţional referitor la toate întrebările privind creatorul atâtor frumuseţi şi măreţii care ne înconjoară. Şi exerciţiul contemplaţiei, la care ne îndeamnă episcopul greco-catolic de Maramureş, ne fac să spunem împreună cu filosoful german Immanuel Kant: „Două lucruri îmi umplu inima de admiraţie şi veneraţie mereu noi şi mereu mai mari: cerul înstelat, care este deasupra mea şi legea morală care se află în mine”.

Şi, prin intermediul frumuseţii văzute se ajunge la Mântuitorul tuturor, cel în căutarea căruia au plecat Magii. „Dorul nemărginit de a-l vedea le-a dat tăria necesară pentru a birui toate greutăţile şi încercările ce le-au stat în cale” – le scrie credincioşilor Preasfinţitul Ioan Şişeştean – amintind că Magii reprezintă întreaga omenire în căutarea luminii celei adevărate care luminează şi sfinţeşte pe tot omul ce vine în lume.

Fără ajutorul Cuvântului Întrupat nu putem face nimic: din Pastorala de Crăciun a PS Alexandru, episcop greco-catolic de Lugoj
„Isus a venit să aducă vindecarea sufletelor noastre. Naşterea Sa a purificat-o pe a noastră, viaţa Sa este o continuă învăţătură pentru viaţa noastră, iar moartea lui a nimicit moartea noastră”. Sunt cuvintele Sfântului Bernard, amintite credincioşilor de PS Alexandru, episcop greco-catolic de Lugoj, în Pastoral de Crăciun 2010.

O scrisoare în care le este explicată credincioşilor simbolistica din tradiţia creştină legată de Naşterea Mântuitorului. De pildă, „Isus este culcat în iesle, pentru că El va fi hrana sufletelor. A fost aşezat în ieslea din lemn, pentru că El va fi înălţat pe Cruce şi în chivot sub forma pâinii şi a vinului. S-a născut iarna, pentru că inimile oamenilor erau reci, lipsite de iubirea lui Dumnezeu şi a aproapelui…El a venit copil, nu om matur, pentru că de un om matur te poţi teme, dar faţă de un copil ce plânge simţi compătimire. …
A venit sărac pentru a ne învăţa că în rai nu se ajunge prin plăceri trupeşti ci prin suferinţe şi renunţări”, scrie PS Alexandru în Pastorala de Crăciun, îndemnându-i pe credincioşi să aibă convingerea că fără ajutorul Cuvântului Întrupat nu putem face nimic, de aceea, ne sfătuieşte „să ne adresăm Pruncului Isus din peştera din Betleem şi să ne încredinţăm mijlocirii materne a Preacuratei Fecioare Maria, slujitoarea umilă a Domnului, care ne aminteşte mereu că „la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă”.

Aici serviciul audio: