Papa către Curia Romană: chipul Bisericii desfigurat de păcatele preoţilor, acum reînnoire. Apel la a face să înceteze creştino-fobia

(RV - 20 decembrie 2010) Scandalul abuzurilor în dauna minorilor în Biserică, Sinodul pentru Orientul Mijlociu, proclamarea de Fericit a cardinalului Newman: sunt cele trei mari teme pe care este axat discursul lui Benedict al XVI-lea către Curia Romană ţinut luni dimineaţă 20 decembrie pentru tradiţionalul schimb al urărilor de Crăciun. În intervenţia sa memorabilă, în Sala Regia din Palatul apostolic, Papa a subliniat că de la încercările tulburătoare trăite în acest an, Biserica este îndemnată la adevăr şi chemată la o profundă reînnoire.

Cuvântul de salut în numele participanţilor a fost adresat Pontifului de cardinalul Angelo Sodano, decan al Colegiului cardinalilor, care a anunţat o importantă iniţiativă de solidaritate pentru populaţiile din Haiti şi din Irak.

La fel ca în perioada apunerii Imperiului roman şi astăzi, relevă Benedict al XVI-lea, lumea este răvăşită, nesigură. Există impresia, a afirmat, că „consensul moral se destramă, se dizolvă, un consens fără de care structurile juridice şi politice nu funcţionează”. Se pare apoi că „forţele mobilizate pentru apărarea acestor structuri” sunt „destinate eşecului”. Papa invită de aceea credincioşii să se asocieze într-o rugăciune din timpul Adventului: „Excita, Domine, potentiam tuam et veni! - Trezeşte-ţi, Doamne, puterea şi vino (cu tărie în ajutorul nostru, pentru ca mântuirea, întârziată de păcatele noastre, să vină mai curând prin harul bunăvoinţei tale)”. Este invocaţia adresată de ucenici Domnului care stătea şi dormea în timp ce barca era purtată de furtună. Dar Isus îi dojeneşte pe ucenici făcându-i să înţeleagă că ceea dormea era credinţa lor:
• Acelaşi lucru vrea să ne spună şi nouă. Şi în noi atât de des credinţa doarme. Să-l rugăm deci să ne trezească din somnul unei credinţe obosite şi să redea credinţei puterea de a muta munţii din loc - adică să dea ordinea justă lucrurilor lumii.

Gândul Pontifului s-a îndreptat apoi spre Anul Sfintei Preoţii, început cu bucurie şi încheiat cu gratitudine în ciuda „marilor nelinişti” care l-au însoţit. „Ne-am dat seama din nou - subliniază - cât de frumos este faptul că fiinţe omeneşti sunt împuternicite să pronunţe în numele lui Dumnezeu şi cu deplină putere cuvântul iertării, şi astfel să fie în stare să schimbe lumea, viaţa”.
• Cu atât mai mult am fost răscoliţi lăuntric atunci când, tocmai în acest an şi într-o dimensiune pentru noi de neimaginat, am venit la cunoştinţă despre abuzuri împotriva minorilor comise de preoţi, care denaturează Sacramentul în contrariul său: sub haina sacrului rănesc profund persoana umană în copilăria sa şi îi provoacă daune pentru toată viaţa.

Papa a amintit o vedenie a Sfintei Hildegarda de Bingen, din 1170, care, subliniază, „descrie în mod tulburător ceea ce am trăit în acest an”. Biserica este reprezentată ca o mireasă cu faţa acoperită de praf, cu haina sfâşiată şi încălţămintea murdară. Mireasa îi vorbeşte Sfintei Hildegarda şi spune că stigmatele lui Cristos rămân deschise, „atât timp cât sunt deschise rănile păcatelor oamenilor”:
• Tocmai faptul acesta de a rămâne deschise rănile lui Cristos este vina preoţilor. Ei îmi sfâşie haina deoarece sunt încălcători ai Legii, ai Evangheliei şi ai datoriei lor preoţeşti. Înlătură strălucirea de pe mantia mea, întrucât nesocotesc total poruncile impuse lor. Murdăresc cu nori încălţămintea mea, pentru că nu umblă pe căile drepte, adică pe cele dure şi aspre ale dreptăţii, şi nu dau un bun exemplu supuşilor lor. Cu toate acestea găsesc în unii splendoarea adevărului.

Papa se opreşte mai departe asupra actualităţii extraordinare a vedeniei Sfintei Hildegarda, în special acolo unde interesează păcatele preoţilor:
• În vedenia Sfintei Hildegarada, chipul Bisericii este acoperit de praf, şi este aşa cum noi l-am văzut. Haina este ruptă - din vina preoţilor. Aşa cum ea a văzut-o şi exprimat-o, am văzut-o şi noi în acest an. Trebuie să primim această umilire ca un îndemn la adevăr şi o chemare la reînnoire. Numai adevărul salvează.

„Trebuie - continuă - să ne întrebăm despre ceea ce putem face pentru a repara cât mai mult posibil nedreptatea întâmplată. Trebuie să ne întrebăm ce era greşit în predica noastră, în întregul nostru mod de a configura existenţa creştină, încât un atare lucru să se poată întâmpla”:
• Trebuie să găsim o nouă fermitate în credinţă şi în bine. Trebuie să fim capabili de pocăinţă. Trebuie să ne sforţăm să încercăm tot posibilul, în pregătirea la preoţie, pentru ca un asemenea lucru să nu se mai poată întâmpla. Acesta este şi locul pentru a mulţumi din inimă tuturor celor care se străduiesc pentru a ajuta victimele şi pentru a le reda încrederea în Biserică, în capacitatea de a crede în mesajul său.

Benedict al XVI-lea a amintit întâlnirile sale cu victimele şi a exprimat gratitudine acelor persoane care, „cu mare dăruire, stau alături de cei ce suferă şi au suferit daune”. Mulţumeşte astfel „ atâtor buni preoţi care transmit în umilinţă şi fidelitate bunătatea Domnului şi, în mijlocul devastărilor, sunt martori ai frumuseţii ne pierdute a preoţiei”. Papa lărgeşte apoi orizontul la contextul timpului nostru. Denunţă cu tărie „piaţa comercială a pornografiei privitoare la copii”, „devastarea psihologică a copiilor în care persoanele sunt reduse la articol de piaţă”. Condamnă turismul sexual, care mai ales în ţările în curs de dezvoltare ameninţă o întreagă generaţie. Şi mai departe, problema drogurilor care cu forţă crescândă îşi întinde tentaculele în jurul globului. Toate acesta, avertizează, sunt „expresia grăitoare a dictaturii mamonei, a banului, care perverteşte omul”:
• Orice plăcere devine insuficientă iar excesul în înşelătoria beţiei devine o violenţă ce jupoaie întregi regiuni, şi aceasta în numele unei fatale înţelegeri greşite a libertăţii, în care tocmai libertatea omului este ameninţată şi în cele din urmă anulată total.

Pentru a ne opune acestor forţe, adaugă Pontiful, „trebuie să aruncăm o privire asupra bazelor lor ideologice”. În anii ’70, „pedofilia a fost teoretizată ca un lucru cu totul conform omului şi chiar copilului”. Se susţinea, „până şi în cadrul teologiei catolice - aminteşte Papa - că nu ar exista nici răul în sine, nici binele în sine”, „totul ar depinde de împrejurări şi de scopul intenţionat”. „Efectele unor asemenea teorii - a avertizat Sfântul Părinte - sunt astăzi evidente”. Este de aceea responsabilitatea Bisericii, îndeamnă Pontiful, să facă „din nou să fie auzite şi înţelese între oameni” criteriile ethosului creştin „drept căi ale adevăratei umanităţi, în contextul preocupării pentru om, în care suntem cufundaţi”.

În continuare Papa şi-a îndreptat gândul la Sinodul Bisericilor din Orientul Mijlociu desfăşurat în Vatican în luna octombrie şi afirmă cu tărie că „în situaţia actuală, creştinii sunt minoritatea cea mai asuprită şi persecutată”. Papa aminteşte cuvintele Consilierului Muftiului din Liban care la Sinod a denunţat „actele de violenţă împotriva creştinilor”. Se declară profund recunoscător pentru aceste voci ale raţiunii, dar, constată Sfântul Părinte, din păcate „sunt prea slabe”:
• Astfel cuvintele şi gândurile Sinodului trebuie să fie un puternic strigăt adresat tuturor persoanelor cu responsabilitate politică sau religioasă, pentru ca să oprească creştino-fobia; pentru ca să se ridice să apere pe cei refugiaţi şi pe cei suferinzi şi să revitalizeze spiritul reconcilierii.

La întâlnirea de luni dimineaţă pentru schimbul urărilor de Crăciun cu cardinalii şi Curia Romană, Benedict al XVI-lea a dedicat partea finală a discursului călătoriei de neuitat în Regatul Unit. A revenit la istoricul discurs ţinut la Westminster Hall unde a reafirmat că simpla raţionalitate finalistă este „în realitate o orbire a raţiunii”:
• A lupta împotriva acestei orbiri a raţiunii şi a-i păstra capacitatea de a vedea esenţialul, de a-l vedea pe Dumnezeu şi omul, ceea ce este bun şi ceea ce este adevărat, este interesul comun ce trebuie să-i unească pe toţi oamenii de bunăvoinţă. Este în joc viitorul lumii.

S-a referit apoi la proclamarea de fericit a cardinalului Newman, la ceea ce ne spune astăzi convertirea sa. Papa amintit că la început marele teolog gândea ca oamenii din vremea sa că „realul” este ceea ce „poate fi perceput în mod material”:
• În convertirea sa Newman recunoaşte că lucrurile stau exact invers: că Dumnezeu şi sufletul, însăşi fiinţa omului la nivel spiritual, constituie ceea ce este cu adevărat real, ceea ce contează. Sunt mult mai reale decât obiectele palpabile. Această convertire înseamnă o cotitură copernicană. Ceea ce până atunci îi apăruse ireal şi secundar se dezvăluie ca lucrul cu adevărat decisiv.

„Unde se întâmplă - adaugă - o atare convertire, nu se schimbă simplu o teorie, se schimbă forma fundamentală a vieţii. De la Fericitul Newman, învăţăm semnificaţia adevărată a cuvântului „conştiinţă”. Aceasta nu înseamnă, cum ar vrea gândirea modernă că „individul constituie ultima instanţă a deciziei”.
• Pentru el ’conştiinţa’ înseamnă capacitatea de adevăr a omului: capacitatea de a recunoaşte chiar în sectoarele decisive ale existenţei sale - religie şi morală - un adevăr, adevărul, Conştiinţa, capacitatea omului de a recunoaşte adevărul, îi impune, în acelaşi timp, odată cu aceasta, datoria de a se îndrepta spre adevăr, de a-l căuta şi de a i se supune atunci când îl întâlneşte. Conştiinţa este capacitatea de adevăr şi ascultare faţă de adevăr, ce se arată omului care îl caută cu inima deschisă.

Papa a ţinut să amintească şi celelalte călătorii apostolice internaţionale în Malta, Portugalia şi Cipru. Evenimente în care „s-a văzut din nou că credinţa nu este un lucru din trecut, dar o întâlnire cu Dumnezeu” care „trăieşte şi lucrează acum” şi „ne deschide strada spre bucuria adevărată”.

În cuvântul de salut, la începutul întâlnirii, cardinalul Angelo Sodano a anunţat Papei că recent cardinalii au strâns suma de 200 de mii de dolari pentru a o destina în părţi egale, săracilor şi bolnavilor din Haiti şi din Irak. Colecta a fost propusă de însuşi cardinalul decan cu ocazia ultimului consistoriu din 20 noiembrie, Donaţiile, rod al ofertelor personale ale cardinalilor, vor fi consemnate prelaţilor celor două ţări prin nunţii apostolici, cu ocazia Crăciunului.

Aici serviciul audio: